Și la case mai mari…

Fox News relatează cazul unei tinere de 15 ani care doarme câte 4 zile în șir. În direct, tatăl alături de subiectul știrii – fata somnoroasă – recepționează întrebările moderatorului…

- Domnule, cum va-ți dat seama că fata dumneavoastră suferă de sindromul “Frumoasa Adormită”?
- Din câte îmi amintesc, a contactat o viroză și a dormit mai multe zile la rând. Ne-am îngrijorat. Am încercat deseori să o trezim dar fără nici un rezultat. Atunci am înțeles că ceva e în neregulă.
- Da… Louisa, ultima data ai dormit nu mai puțin de 13 zile! Spune-mi, ce ai simțit???
- Am simțit că nu sunt în firea mea…

Dacă toți adormiții sunt la fel de rezonabili și decenți ca Louisa, atunci eu vreau o Românie la nani. Este remarcabil cum fata nu a taxat, nici măcar involuntar, imbecilitatea reporterului – ce dracului să simți dacă dormi… și 13 zile, pe deasupra.

Scurt moment de eficienţă administrativă.

Amicul meu Cezar a încercat să plătească impozitul la casă prin internet. Care va să zică, a sunat la Administrația Financiară a Sectorului 1.

- Bună ziua, Cezar “Cutărică” mă numesc și vreau să știu dacă pot plăti impozitul on line.
- Sigur că da, iată contul și celelalte date necesare…
- Mulțumesc.
- Cu plăcere.

Ia, poftim, ce simplu a fost, și-a spus Cezar, găndindu-se că, uneori, a judecat România cam aspru. El a trăit 18 ani în Olanda. Deci, a scos tokenul de bancă și, la datele indicate, a plătit frumusețe de impozit. Un cetățean model, un om responsabil care pricepe situația grea prin care trec bugetele de toate felurile și care decide să plătească în avans.

Două zile mai târziu – surpriză! Destiatarul sumei a refuzat transferul. I-au venit banii înapoi. Pune mâna pe telefon și…

- Bună ziua, Cezar “Cutărică” mă numesc și aș vrea să știu de ce mi-au venit banii înapoi. Știți, am plătit on line și..
- Aaa, să știţi că nu la noi. La noi se fac numai plăți la ghișeu. Dacă ați plătit altfel și vreți să aflați ceva trebuie să vorbiți la administrația din strada …
- Păi nu sunteți tot pentru Sectorul 1?
- Ba da, dar pentru plăţi on line doar ei se ocupă. Noi nu ştim. Poftim numărul lor – 021…….
- Mulţumesc.

…..

- Alo, bună ziua, Cezar “Cutărică” mă numesc și am făcut o plată on line. Dar aţi refuzat transferul şi…
- Noi suntem centrala, domnu. Vă dau la contabilitate.
- Da, m ulţumesc.
…
- Alo, bună ziua, Cezar “Cutărică” mă numesc și vreau să ştiu de ce mi-aţi refuzat plata impozitului on line…
- Da, deci, domnule, eu nu ştiu cine v-a transferat la noi, dar nu sunteţi unde trebuie. Noi nu avem a face cu plăţile. Nu ştiu… uite o să încerc să văd dacă pot să vă transfer de aici la Contabilitate, dar nu ştiu dacă merge… dar mai bine sunaţi înapoi la centrală şi cereţi 158.
- Da, mulţumesc.

…..

- Bună ziua, daţi-mi vă rog la 158.
- Da
- Mulţumesc

…..

- Alo, bună ziua, Cezar “Cutărică” mă numesc și am încercat să plătesc impozitul la casă on line dar mi-a fost refuzată plata de dumneavostră…
- Alo, alo?
- Da, spuneam că am plătit prin bancă…
- Alo, nu aud nimic, alo???
- Alo, mă auziţi acum?
- Alo, alo, nu vă aud de loc……

…..

- Alo, centrala, – Cezar “Cutărică” mă numesc și vorbeam la Contabilitate dar s-a întrerupt. Puteţi să-mi daţi…
- Alo, alo, nu aud nimic…
- Doamnă, mă auziţi acum, alo…
- Alo, alo, nu, nu aud…
- Dacă tot nu mă auziţi, atunci aflaţi că o să plătesc impozitul când oi avea drum pe la primărie. Adică niciodată.

Cred că cei de la Administraţia financiară Sector 1 nu au dormit toată noaptea din cauza acestei ameninţări!

România bielă-manivelă

În imagilile de mai sus, difuzate deja de toate televiziunile din România, un șofer RATB lovește cu pumnii și cu picioarele un pasager care, se pare, i-a atras atenția să fie mai atent la volan. Supărat nevoie mare, “neamu’ lu’ manivelă” l-a luat la omor după cum se poate lesne vedea.

Și cum în minunata noastră țară bădărănia și neam-prostia nu mă mai miră, sunt încă uimit și revoltat de impertinența ștăbimii de divizionară “C”. Directorul RATB, mic potentat al transportului public bucureștean, ce credeți că a găsit cu cale să spună? Că soferul a depus o plângere la poliție contra pasagerului și că dacă se va dovedi vinovat va fi dat afară!!!???

Alooooooo! Nea Bielă! Nea Amvelopă! Se vede că-l bate! Tocmai ai văzut imaginile. Înțelegi ce înseamnă aia SE VEDE? Pricepi atâta lucru? Cam ce mama dracului vrei să se mai dovedească?

Aha! Acum am înțeles…

E un trucaj ordinar! Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!

Vremea neamurilor proaste

Cred că fiecare a avut, în copilărie, un coleg de joacă obraznic, un pic retard și mereu pus pe glume proaste. Nu-l știți? Imposibil! E ăla care dacă-ți dădea o palmă după ceafă avea impresia că e amuzant…

Poc!
???!!!…
Poc!
Gata, băi!
Poc!
Băi, n-auzi, gata!
Poc!
Băi, ești prost, potolește-te!
Poc!
Dă-te dracu să te ia, pleacă de aici că-ți rup oasele.
Haidi, bă… nu știi de glumă?

Ei bine, cam așa ceva a făcut Băsescu, apărând cu afacerea scutului antirachetă în chiar ziua Consiliului Național PSD. De ce să lase lumea să urmărească dezbaterile pe tema alegerilor din PSD? Ce e prost? Așa că, în stilu-i caracteristic, le-a făcut pesediștilor o aroganță.

Na! Fraierilor!

Ședința CSAT în care s-a decis acceptarea solicitării americanilor de a amplasa elemente ale scutului antirachetă la noi în țară nu era programată pentru ziua de ieri. A convocat-o Băsescu în acea dimineată. Cu trei ore înainte. Venit, șezut, votat, plecat. A ieșit președintele și a spus că România e de acord. Vom avea scut antirachetă. Ce înseamnă scutul ăsta, ce costuri, ce consecițe… n-a mai spus. Ca și cum e o bagatelă, cum spunea și amicul Vlad, o decizie pe care o poți lua așa, cum te-ai hotărâ, pe loc, să dai o fugă până la Sinaia.

Omul ăsta e de o mitocănie fără limite.

O veste bună…

Unchiul meu din New York îmi trimite poza de mai jos cu titlul – în sfârșit o veste bună din România!

Executăm… adică le tăiem capetele?

Absurdități judiciare

Eheheeee, după 5 ani de târâit prin instanțe, am pierdut recursul într-un proces de retrocedare contra Primăriei Municipiului București. Se numește că am câștigat procesul, primăria nu pune în aplicare hotărârea iar eu nu am voie să demarez procedura de executre silită. Absurd, este? Ei bine, e absolut real. Nu mai reiau toată afacerea în detaliu. O puteți găsi aici și aici.

Pe scurt, e așa. În 2005 am dat primăria în judecată pentru că de 4 ani nu-mi emitea o dispoziție de despăgubire. Termenul legal este de 60 de zile. De două ori mi-au declarat acțiunea inadmisibilă, pentru ca la Înalta Curte să se trimită dosarul înapoi la Tribunal pentru judecare. La Tribunal am obținut despăgubiri în bani sau bunuri. Au făcut ei apel și Curtea de Apel a schimbat sensul procesului – din acțiune în revendicare în acțiune în baza legii 10. Adică au judecat altceva. Se anuleaza, deci, obligația primăriei de a mă despăgubi în bani și se schimbă în obilgarea ei de a-mi face “propuneri motivate de despăgubire”. Am făcut recurs și la Înalta cure a rămas ca în Apel – propuneri motivate.

Pentru denaturarea sensului procesului de către Curtea de Apel, lucru consfințit și de Curtea Supremă, am înaintat acest dosar la CEDO unde e, de un an și jumătate, în curs de analizare.

În fine, așa cum e, hotărârea care obligă primăria de a-mi face propuneri motivate este definitivă și irevocabilă. Vă imaginați că-mi face cineva vreo propunere? Aiurea!

Am învestit această hotărâre cu putere executorie. Nimic. Am făcut o notificare prin avocat, cu termen de 30 de zile. Nimic. Am vrut să fac, așa cum se face când cineva nu pune în aplicare o hotărâre judecătorească, executare silită, mai exact, în acest caz, somație prin executor judecătoresc. El a cerut acordul instanței pentru a face somație de conformare în 10 zile, în caz contrar urmând impunerea unei amenzi civile de 50 de RON pentru fiecare zi de nepunere în aplicare a hotărârii. Amenda e în favoarea statului, nu a mea! Zadarnic. Înstanta a spus NU!

Nu am voie să fac somație prin executor ci trebuie să dau în judecată din nou primăria pentru nepunerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești, sub sancțiunea cu amenda civilă. Am făcut recurs încercând să explic ca amenda este parte a procedurii de executare silită, derulată prin executor. Încă un proces nu ar face dacăt să confirme că procedura de executare poate porni, lucru pe care l-am cerut acum. Ce sens mai are încă un proces? Am pierdut.

Acum am două opțiuni. Să nu fac nimic, așteptând să mă cheme cineva de la primărie pentru a-mi face propuneri, sau să îi dau din nou în judecată, așa cum am explicat mai sus. Ceva îmi spune că dacă nu fac nimic nu e bine. Oprescu are treabă cu zăpada și prin Portugalia, să-și pună dinți noi.

Așa că o să-i dau în judecată și voi avea, din nou, două posibilități.

1. Câștig, caz în care primăria va plăti căte 50 de RON pe zi până îmi va face acele propuneri motivate. Dacă va face asta în termen de 6 luni, amenda va înceta și va continua procedura în relația cu mine. Eu voi analiza propunerile lor și va trebui să fiu de acord cu ele. Voi ce vredeți, Primăria Municipiului București va emite o propunere de despăgubire mulțumitoare pentru familia mea? Eu am sincere rezerve. Dacă eu nu voi fi de acord iar ei nu vor face alte propuneri procedura va fi blocată. Deblocarea ei nu va fi posibilă decât… ați ghicit, în instantă. Iar procese, iar propuneri, iar procese, iar propuneri… o bătaie de joc.

Dacă nu vor emite nici un fel de propuneri în 6 luni, atunci voi putea să-i dau din nou în judecată, de această dată solicitând despăgubiri bănești, sub motivul că au avut suficient timp și proceduri la dispoziție pentru a emite propuneri. N-ați vrut, acum dați banii! Dar, bineînșeles, asta se va întâmpla daca instanța va hotărâ așa.

2. Pierd, caz în care ar trebui să dăm cauza spre exemplu didactic.

- Deci, copii, vom studia acum un caz real. Avem o hotărâre judecătorească a unei persoane fizice împotriva unei persoane juridice. Persoana juridică nu pune în aplicare hotărârea. Persoana fizică cere executarea silită iar instanța refuză, pe motiv ca persoana fizica trebuie sa faca un nou proces contra persoanei juridice. Persoana fizica face asta si pierde. Deci persoana juridica nu pune în aplicare o hotărâre irevocabilă și nimeni nu poate face minic. De ce credeți voi, copii că s-a întâmplat asta?..
- Eu cred, dom’ profesor, că s-a întâmplat asta pentru că persoana fizică nu a fost securist și nici nu e interlop.
- Cum așa?
- Păi da, că dacă era interlop avea copii botezați de șefa Tribunalului București și Prim Procurorul de la Olt, așa ca Bercea Mondialu, și dacă ar fi fost securist o cunoștea pe fosta lui colegă de Securitate, președinta Consiliului Superior al Magistraturii. Așa niște oameni cu funcții înalte i-ar fi dat sigur o mână de ajutor.

P.S. Doar două știri de azi:

Craiova, 2 feb /Agerpres/ – Procurorii Parchetului Tribunalului Dolj au înaintat marţi apel faţă de soluţia dată luni de magistraţii de la Tribunalul Dolj prin care Ionuţ Dinu, de 20 ani, fiul unui poliţist din Craiova, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru ucidere din culpă, după ce, la sfârşitul lunii iunie 2009, a împuşcat în cap o tânără care a decedat a doua zi…

Bucureşti, 2 feb /Agerpres / – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a amânat, marţi, pentru 2 martie, procesul în care Adrian Năstase a fost trimis în judecată pentru dare de mită, în dosarul ‘mătuşa Tamara’, din lipsă de procedură. Judecătorii au constatat că fostul preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor Ioan Melinescu nu a fost corect citat, procedura fiind făcută la cabinetul avocatului său. ÎCCJ a mai amânat procesul, pe 15 decembrie 2009, tot din lipsă de procedură privind citarea lui Melinescu. La termenul anterior, 27 noiembrie 2009, ÎCCJ a amânat pentru 15 decembrie dosarul ‘mătuşa Tamara’, Adrian Năstase solicitând termen pentru angajarea unui avocat…

Nimeni nu este mai presus de lege – my ass!

Prin mințile lui Bercea Mondialu’ și ale lui Mircea Băsescu

Deci…pă Judecător l-am arinjat, la fel pă Televizor, Prințișor e bine și el, a zecea nepoată, Mercedesa, a scos suta de mii de coco la botez, vara trecută, că a băgat mare și nașu Vilfort… dar ce dracu mă fac cu a mică a lu’ Formația? Na, că i-a venit sorocu s-o botezem și n-am nănaș, în p…la mea, că numa io mă ocup de toate în famelia asta.

Așa gândea Bercea Mondialu’ cu vreo două săptămâni în urmă, pe când băga benzină la un Peco. Deh, ca omul cînd merge la toaletă, șade în stația de tramvai, e pe scaun, la frizer ori face plinul unui tanc de gipan – ce să facă, se gândește. Și cum se gândea el așa, fără să-i vină vreo idee, pe cine credeți că vede?

Ioteee, bre, cine a venit! Să-mi pută mie ochiu’ dacă ăsta nu-i fratele lu’ domnu Băsescu! Ia să-i zic io de treaba cu nășala, că și noi l-am ajutat pe fracsu la votare.

- Dom’ Băsescu? Mircea Băsescu? Haidi, să trăiți bine, bre, că te recunosc de la lucrarea aia din port, cu armele. Ce tun, șefu, ce tun!… Și imobiliara aia de viitor… aia cu livada de piersici din Agigea… Ești tare, mânca-ți-aș, ești, ce mai. Dar mie așa-mi place oamenii. Ca să fie tari, jmecheri. Ca mine.
- ???!!!
- Bercea sunt, Mondialu’, președintele la toți țiganii.
- Aha! Hai că acum știu de unde să te iau. Salut!
- Dom’ Băsescu, ce vreu ca să te rog… are aia mică a mea, Formația, o fată de botezat. Te bagi?
- Da, bre, de ce nu? Mă bag.
- Bun. În două săptămâni facem chefu’. Venim noi cu șatra la Constanta. Mata nu trebuie să faci nimic. Se ocupă Mondialu’ de tot, ce p…la mea!

Piedica pistolului cu benzină sărise de mult. Bercea rămăsese pironit în spatele gipanului, cu privirea pierdută undeva inspre dosul, din ce în ce mai mic, al lui Mircea Băsescu. Gânditul de mai devreme fusese cu folos, fapt pentru care încerca să se gândească mai departe, acuma cât era “în mână”…

Dacă președintele la toți țiganii sunt, și dacă fratele lu’ președintele Băsescu e nașu lu’ aia mică a lu’ Formația mea, cred că trebe să las Mondialu’ și să-mi zic Prezidențialu’. Nu-i mai tare?

Update – În timp ce se îndepărta, Mircea Băsescu nu înceta să se întrebe dacă a făcut bine acceptând cumetria cu Bercea. Luase hotărârea de unul singur, nu-și întrebase nici măcar soția, darămite pe fracsu de la București care, fie vorba între noi, prea îl freacă la cap cu ce trebuie, ori nu, să facă.

Ia să mă mai scutească! Eu am afacerile și treburile mele. Și, în plus, dacă eu dau pui lu’ americanii ăștia de la Kogălniceanu, dacă eu fac afaceri cu firme americane de armament, dacă eu am relații de bizniz cu secretari de stat din ministerele de la București și cu cercetătorii pomicoli din Constanța, dacă eu singur încarc și descarc în Agigea-n port și dacă tot eu mă bag cu băieții ăștia ai lu Bercea și Vilfort, atunci eu sunt Mondial, este?

Biii,bii,biiii,bi,bi,bi,biiii…. Țârrrrrrrrr!

- Ola…ăăă, alo?
- Si, prego…
- Federația italialna de fotbal?
- Si, signora…
- Brava! Io sono mama lu’ Adi Mutu din Firențe. Adi e de acolo. Io sono de la Pitesti. Am sunato să vă spun că Adi non e vinovato pentru treaba cu dopingu’. E un accidento, come si cheama… o zbaliare. Cum s-a întâmplato… sinceramente să fiu, io uitato pastilele de slabit la Adi acaza. Apoi eu am plecato înapoi la Pitești și Adi dacă non e supravegheato numai prostii face. Așa a fost el de mic copilo. Deci, prego, maică, lăsați-l, săracu, că nu a făcut niente rău. Ce și-o fi spuso în capo ăla al lui - ia să mai slăbim noi nițel că a început să se deformeze tatuaju’ cu tigru’, ceea ce non poso să-ți traduce dar non e e legato de droguri.
- Ma, signora, Adi a fost găsit pozitivo și la secondo testo, făcut la distanza de o setimana de primo.
- ?????!!!!!!! Vai de păcatele mele, să vezi că le-a uitat și soră-sa p’ale ei, că doar a fost la el cu două săptămâni înaintea mea. Ne-a apucat pe toate slăbitu’ și uite ce i-am făcut băiatului. Ia să o sun eu repede să recunoască și ea…
- Signora?
- Nimica, maică, nimica. Grație, grație… grație pă dracu’!

O boală la vremea ei…

Copil fiind, uram sala de sport a școlii. Afară mâncam pământul dar nu-mi plăcea în interior. Acolo, plase mari, pline cu mingii de handbal galben furazolidon, îmi întorceau stomacul pe dos. Vedeți, când am fost eu mic, am avut o infecție intestinală destul de urâtă. Furazolidonul mi-a vindecat stomacul dar mi-a asociat pentru totdeauna culoarea galben aprins cu senzația de vomă și pastila de orice fel cu o construcție mentală care ar suna cam așa – e de rahat, da-i musai.

Dar, eu, se vede treaba, sunt un fericit, un norocos al combinațiilor medicoloristice. Un protejat al grețurilor veșnice. Mutu, de pildă, n-are bafta mea. El nu a fost bolnav când era mic, care va să zică, nu trebuie să-și pună probleme de fiecare dată când înghite căte un hap. Ba, din contra, am înțeles de la mama lui că nu e bine să-i lași pastile prin preajmă. Scop, dimensiune, formă ori culoare… nimic nu-l împiedică pe Adrian să bage, pofticios, în gură bulinele uitate pe aiurea de diverși. Iar asta nu-i întotdeauna bine. Chiar deloc.

Și iată cum, la acest început de an, lui Adi Mutu i-au ieșit analizele prost. Ori, mă rog, el a ieșit prost în urma unor analize făcute bine. Omul a căzut testul drogurilor. În organismul lui Mutu au fost descoperiți metaboliţi ai sibutraminei, ceea ce în cuvinte mai puțin chimice înseamnă că e nasol. Cică aceste substanțe sălășluiesc într-un medicament pentru slăbit pe care “briliantul” l-ar fi luat deși se vede și de la peluză că nu ar fi avut nevoie. E slab, uscat. Medicamentul cu pricina împiedică senzația de foame și, ca din întâmplare, și pe cea de oboseală.

Păi normal, explică mama lui Mutu la televizor, nu v-am spus că-i plac pastilele. Săracul de el! Ia să vezi în ce încurcătură l-am băgat. Ce spuneați că a luat? Sibutra…ce? …butramină? Nu, n-am auzit. De unde rah… Aha, în pastile de slăbit? Aoleooo, păi alea sunt pastilele mele. Eu iau de slăbit, maică. Și cum am fost la el în Italia să-l mai văd p’ăla micu’, am luat și pastilele cu mine. Nu te ții, n-are efect. Plecai, ajunsei. Paca, paca prin Italia, ăla mic, simpatic, mânca-l-ar buni de băiat, și la plecare, ce să vezi? Am uitat pastilele de slăbit pe coșul de rufe din baia mică. Și mai sunt și roșii. Jale, ce mai! Ptiiii, foc o să se facă Adi. Auzi, maică, n-ai cumva numărul de la feredația italiană, să le explic și lor?

De la Livni la Kabul, vai, numai tâmpenii spun!

La fel ca mine, președintele Băsescu suferă de un adevărat complex Otopeni. Nu știu cum se face dar, odată ajuns pe aeroport, mintea începe să-i joace feste, afacere care se soldează, invariabil, cu debitarea unor prostii mai mari decăt capul lui.

Bunăoară azi, în ajunul pompoasei vizite la Chișinău, președintele tuturor românilor a spus că va merge să vadă și consulatul proaspăt deschis la… atenție, domnule Gâdea!.. Kabul! Sigur că președintele ar fi trebuit să spună Cahul, localitate în Republica Moldova unde, cu adevărat, este un consulat românesc. Kabul este capitala Afganistanului, oraș suficient de notoriu pentru a nu fi încurcat cu orice altceva. Dar, se vede treaba, președintele nostru se concentrează mai mult pe știri interne și nu știe nici măcar de pe unde ne mai vin soldații morți acasă.

Da, e clar, ceva e în aer, probabil, la Otopeni. Acum câteva luni, cu ocazia unei vizite în Israel, domnul Băsescu ne-a asigurat că va avea o întâlnire și cu domnul Livni, ministru de extene, care domn este, de fapt, o doamnă – Tzipi Livni

Dacă peste prostiile curente, curat românești, președintele a învățat să treacă folosindu-și fermecător hăhăielile, aici lucrurile sunt mai complicate. Tâmpeniile astea denotă câtă pregătire de politică externă are comandantul armatei și șeful diplomaților.

Îmi aduc aminte că la formarea guvernului Boc IV, Băsescu a cerut să fie consultat în legătură cu numirea ministrului de la externe. Da? Ca să ce? Să-l întrebe dacă știe table, ori dacă mai bea, din când în când, câte un șpriț? Probabil, doar e omul cu care are de mers multe ore în avion. Doar n-o să-i dea Boc cine știe ce morocănos care să-l plictisească!

Update – Președintele Băsescu a ajuns la Chișinău unde, printre altele, a vorbit despre o linie de transport energie electrică între România și Moldova de “110 kilowați”. Aoleooo! Ăia sunt kilovolți, bre, volți nu wați.

Un adevărat succes diplomatic, este? Pentru care, evident, Băsescu a fost decorat cu Ordinul Republicii. Perfect.