O recomandare
La soacră-mea la bloc, poștărița recomandă oamenilor să voteze cu Geoană.
- Votăm, dar nouă ce ne iese?
- Acum nu am nimic, spune ea numărând banii de pensie, dar jur că aduc la turul II.
Pasiuni
Premierul belgian Herman Van Rompuy a fost desemnat, joi seară, în funcţia de preşedinte al Consiliului European, pentru un mandat de doi ani și jumătate. Adică e președintele Uniunii Europene.
Van Rompuy a reușit în ultimul an de când a preluat șefia guvernului belgian să estompeze criza severă dintre flamanzi și valoni. Este pasionat de literatură.
Președintele nostru nu a reușit nimic în ultimii 5 ani. E pasionat de băutură.
“Politica, scumpă doamnă…”
nu este ceva ce poate fi, în mod rezonabil, explicat prin teorii sofisticate ori kintale de prostii învățate pe la facultăți de spălat creierii. Nu! Politica e viață. Hai să vă spun o poveste de viață.
Cu vreo 15, poate chiar 16 ani în urmă eram acasă la Tavi Dimitriu, la Medgidia, la berea de după pescuit. Tavi e un bun prieten. Și, pe nepusă masă, apar doi indivizi – Cioc, cioc – Poftim înăuntru.
Unul era de statură medie, cam 30 de ani, puțin negricios, înfipt, vorbăreț și fost coleg cu Tavi pe la nu mai știu ce studio de televiziune din Constanța. Tavi e operator imagine. Al doilea, confuz de gras, nedefinit de tânăr mai ales din pricina unei gușe porcine dar și a cefei compacte cu aspect de guler de astrahan, ochi mici, păr ușor blond, prezență mai mult discretă și total necunoscută lui Tavi.
Ne prezentăm. Noi cu numele nostre, Tavi amândouă. Ei, nu mai țin minte. Și bem bere și batem câmpii. Și negriciosul zice: uite, îl vezi pe ăsta, și întoarce capul spre grăsun ca un negustor care încearcă să-ți vândă o fleică. Îhî, zic. E fostul primar din Cernavodă, explică vesel guralivul. Bun, și? Păi tu, spune el uitându-se fix la mine, lucrezi la televiziune la București. Da, zic. Ești reporter sau redactor acolo, la știri. Sunt. Și atunci trebuie să știi că acum suntem în campanie electorală pentru locale. Da, îngaim, suntem, și? Păi, măi băieți, ne explică el cuprinzându-ne pe toți cu privirea în timp ce balonul blonziu și-a bulbucat ochii în ceea ce a fost prima și singura lui expresie din acea seară, dacă noi, voi și cu mine, îl ajutăm pe băiatul ăsta să ajungă din nou primar la Cernavodă, atunci… a fost rândul nostru să bulbucăm ochii… atunci nu o să mai avem griji toată viața noastră!
Asta e politica ruptă din viață, directă, simplă, pe față. Fără platforme program, fără balonașe, fără mitinguri cu participanți plătiți, fără discursuri și aiureli. Așa se pune problema! La toate nivelurile.
Nu-mi aduc aminte de la ce partid era gușatul și nici nu am aflat vreodată dacă a câștigat ori nu alegerile din acel an de la Cernavodă. Nu mi-a păsat niciodată. Știu doar că această amintire răbufnită acum m-a determinat să iau decizia de a nu mai scrie niciodată pe acest blog despre politică. Nu-mi mai pasă. Pierd vremea.
Din surse sigure,
care vor să-și păstreze anonimatul ori, mai exact, din apropierea unor instituții de sondare a opiniei publice bla, bla… lucrurile stau cam așa:
Băsescu 34%, Geoană 30% și Antonescu 20%. România nu e încă pregătită pentru operațiunea de subțiere a obrazului.
În turul doi rezultatul, deși ușor în favoarea lui Geoană, este idecis din motive de marjă de eroare și de sute de secții de votare nou înființate, unde dreptul constituțional se poate exercita pe liste separate.
Aparent fără legătură, un prieten m-a sunat spunându-mi că pe Bulevardul Unirii oameni îmbrăcați cu jachete portocalii împărțeau oamenilor pungi portocalii cu pixuri si brichete portocalii și le cereau în schimb numele complet si codul numeric personal. Intrebați de ce au nevoie de datele personale ale oamenilor au răspuns că trebuie să justifice cui au dat cadourile – pixuri, brichete, sacoșe de plastic…curat decont, bob numărat, ce mai! Poliția, alături – nimic.
Deci, oamenii au investit în pixuri și au obținut date de identificare corecte, ale unor oameni reali. Ce se poate face cu aceste date?.. Asta depinde dacă ești la putere sau nu. Bine, bine, dar dacă ești la putere dar nu ești singur? Ei, faci în așa fel încat la momentul potrivit să rămâi singur. Cum? Păi, iată – Nica, Croitoru, Negoiță…
Un… alegător
căruia nu-i pasă nici de buzdugane ghintuite, nici de săbiile interlopilor, nici de bice fluturate prin talciocuri, nici de numarul camerelor Parlamentului, necum de cel al parlamentarilor, nici de dimensiunea țării, nici de premierii minorității și majorității, el nu știe ce este dreapta care îl ignoră sau stânga care l-a abandonat, nu a auzit în viața lui de Grivco și nu pricepe ce sunt aceia petrodolari, nu înțelege de ce cineva ar vrea ori nu, cu tărie, să dea țara pe mâna lui Iliescu și de ce ar fi asta rău, ori de ce ar fi bine, nu-i pasă unde este flota și nici nu știe de ce i-ar fi de folos să afle, nu mai pricepe aproape nimic și, evident, nu pricepe nici de ce s-a oprit cineva în fața lui să-i facă această fotografie, deși e obișnuit ca lumea să-l privească ciudat ori, mă rog, de ceva vreme ciudatul e normal pentru el, și nu reușește să înțeleagă, deși a încercat din răsputeri, de ce, în ultimul timp e îngrozitor de singur…
Să trăiți bine!
Foto – Cornel Teleanu
Interolp, aștept ticăloșitul!
A fost odată ca niciodată, în îndepărtaul regat al Craiovei, un prinț pe numele lui Mavriche… care va să zică, ăsta
și un prinț amic, pe numele său Caiac… iaca ăstălaltu
și cum se jucau ei într-o bună zi un joc, Mavriche a constatat că prietenul său Caiac l-a ușurat de vreo cinzejdămii dă euroi, după care a plecat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era normal ca amicii între ei să se mai joace din când în când, după cum tot normal era ca jocul să aibă și o miză, un stimulent, nu-i așa… Acum, probabil că nici nu s-ar fi petrecut mare lucru dacă niște argați de-ai lui Mavriche nu ar fi remarcat, în timp ce se țineau după Caiac, cum că acesta din urmă a aruncat civilizat la gunoi niște lucruri cu care el jucase jocul de mai devreme cu Mavriche și despre care același Mavriche nu știa mai nimic, dar știa că nimeni din joc nu vine cu lucruri de acasă. Așa era regula. Nici un prinț, necum om de rând, nu putea juca cu piesele sale. Și cum regele era plecat în cruciadă fapt ce împiedica o judecată rapidă (prinții nu suportau decât judecata regală) Mavriche a decis instant că nu poate rămâne atâta amar de vreme cu buzunarul gol și onoarea beștelită, care va să zică a luat-o după Caiac.
L-a găsit acasă.
Și în fața palatului său, Caiac a scos paloșul și l-a lovit de moarte pe Mavriche, care, în agonie, a luat ceea ce noi numim azi un pistol, și i-a tras câteva cartușe în piept lui Caiac, care a murit pe loc. Apoi, cu ultimele puteri, Mavriche a ajuns la vraci. Și a scăpat cu viață.
Iar când regele a revenit din cruciadă a fost cadorisit de mereșalul cetății cu chiar sabia răposatului prinț Caiac, drept bun simbol al jocului pe sub masă și al tentativei de omor. Regele a luat sabia și a arătat-o mulțimii…
iată… și să știe de acum în veacuri toată suflarea, că cine va mai juca cinstit va avea gâtul tăiat, iar cine va muri ucis ca trișor, mincinos și hoț, de funeralii regale va avea parte, iar, mai mult, cine va ridica sabia asupra celui înșelat va avea onoarea ca regele însuși să ridicea acea sabie… acum și pururea și în mandatul ăsta și poate și în ăla interlop… ăăăă, viitor.
Sancta imbecilitas
Pe măsură ce trec zilele acestei campanii îmi apare tot mai clar că Băsescu desfășoară o campanie destinată imbecililor. S-a avântat impetuos și la fel de caraghios-răgușit să cucerească sufletele și voturile dobitocilor.
De ce le e frică nu scapă… candidez ca să nu zică lumea că mi-e frică… mi-am îndeplinit misiunea de a da România înapoi românilor… am zdruncinat sistemul ticăloșit… nu voi lăsa niciodată românii pe mâinile lui Iliescu și a le coaliției Grivco… am luat de la Iliescu o Românie mică și am lăsat la final de mandat una mai mare… am ridicat nivelul de trai al românilor… voi crește economia prin tăierea pensiilor parlamentarilor… îi anunț pe cei care nu doresc reformarea statului că nu mai au nici o șansă… au vrut pe Iohannis, le-am dat eu unul mai bun decât Iohannis…
Toate aceste platitudini, minciuni și veritabile prostii nu pot încăpea decât într-o minte goală, odihnită, cum ar spune un proaspăt eurodeputat independent, ori într-una spălată binișor, cred că și călcată.
Doar așa-mi pot explica dialogul următor, autentic sub cuvânt de onoare, petrecut între subsemnatul și un mai vechi cunoscut, pe vremea colaborării noastre trecute mult mai sărac și mai puțin implicat în afaceri cu statul.
- Băi, ăștia ne aburesc cu pensii și salarii prea mari iar ei au cheltuit o mulțime de bani pe prostii.
- Da, și pe ce, mă rog, au cheltuit?
- Păi, de exemplu, ministerul Turismului. De ce rahat trebuia să avem acest minister care a cheltuit o gramadă de bani fără rost? Statul nu poate plăti dările curente dar are reclamă la CNN și Euronews. Toamna. Doar noi și Brazilia! Și Brazilia cu sloganul – Soare Tot Anul. Suntem praf. Ce, nu era de ajuns o direcție, așa cum era înainte? Nu a priceput nimeni că pe foamea asta numai publicitate pentru turism nu ne trebuie!
- Auzi, dar două televiziunui de știri – Realitatea și Antena 3 – de ce ne trebuie?
O fi prost? O fi ticălos?
Și a fost Piticul Porno!
Și după ce Piticul va cădea în Parlament, președintele ar putea (în primii 4 ani și jumătate de mandat) să dizolve Parlamentul. În urma alegerilor ar putea să desemneze pe Sexi Brăileanca ori pe Simona Sensual. Și asta s-ar putea repeta de chiar două ori în așa fel incât acel președinte ar putea dizolva din nou Parlamentul. Câte unul pe an, adică cinci. Asta așa, ca să înțeleagă și populația pe cine trebuie să voteze, ca să avem, dragă, o majoritate confortabilă… Și chiar și din acea majoritatre presedintele ar putea desemna din nou pe Piticul membru de partid, iar dacă, din nefericire nu e la partid găsește el pe cineva… iaca, bunăoară, dar asta doar dacă are progenitură, pe fie-sa cea mică și semianalfabetă, în așa fel încât, alături de miniștrii tehnocrați Poponeț și Sida, să cadă chiar și ea, la vot, într-un Parlament devenit, nu-i așa, inutil și încăpățânat, fără simțire națională. Partidele împotriva poporului, Parlamentul împotriva poporului. Și uite așa până la următoarele alegeri prezidențiale… dacă nu cumva intervine ceva neprevăzut.
Să identificăm mai clar cele trei faze de joc prezidențial:
1. Jocul de-a premierul care nu trece niciodată în Parlament
2. Dizolvarea Parlamentului, în baza fazei nr. 1. De 5 ori într-un mandat de președinte.
3. Prelungirea exercitării mandatului în condiții excepționale (catastrofe, pandemii)
Cum ar putea cine știe ce imbecil să facă asta? Păi foarte, foarte constituțional! Iată:
ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
RTICOLUL 89
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
ARTICOLUL 83
(1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales.
(3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Așa o aberație nu s-ar putea petrece niciodată, este? Și totuși, faza 1 a fost deja consumată, în timp ce autorul acestei nebunii vorbește deja de prima parte a fazei a doua. A declarat că va dizolva Parlamentul chiar înainte de instalarea noului președinte! Anticonstituțional dar, cum știm, intenția contează. Îl va dizolva cu siguranță dacă va câștiga următorul mandat. Mi-e teamă să nu ne trezim în fața fazei a treia și să nu mai putem face nimic!
La mâna a treia!
Am impresia că președintele Băsescu nu are înțelegerea exactă a expresiei – un nou guvern
Guvernul Croitoru a fost, în proporție de 80%, compus din miniștri proaspăt trântitului cabinet Boc II. Acum, după ce a căzut și cabinetul Croitoru, președintele Băsescu vrea să desemneze un premier din partea partidului cu cel mai mare numar de mandate, chiar dacă acesta nu are majoritate parlamentară. Deci, din partea PD-L. Ori, aici intervine nonsensul. Să mă explic:
Cabinetul Boc, condus de chiar șeful partidului, a căzut cu brio, reușind performanța de a pierde majoritatea în Parlament. Nu-mi aduc aminte ca domnul Boc să fi demisionat din fruntea PD-L în urma unei astfel de isprăvi. Practic, Boc și-a scos partidul de la putere și numai artificiile prezidențiale îl mai țin încă la o guvernare șchioapă. Băsescu, în persoană, și-a admonestat partidul atunci când, la prima serie de consultări pentru desemnarea unui nou premier, PD-L venise tot cu Boc! Lipsă de realism sau impertinență? Nu știm sigur. Cert este că, neprezentându-și demisia din fruntea PD-L, Boc a ratat ocazia de a da partidului un nou lider, o nouă imagine și implicit noi șanse în viitoarele negocieri.
Nu s-a întâmplat așa. Și pentru că “prima mână” a fost ratată au încercat la a doua.
Tot în calitate de șef de partid, Boc s-a așezat singur în banca susținătorilor premierului desemnat Croitoru, aprovizionându-l și cu 80% dintr-un cabinet de tehnocrați… doar la prima strigare. La a doua – Beceanu, Videanu, Sulfina… numai tehnocrați! N-a fost să fie. Nici cabinet de tehnocrați și nici vot de învestitură. Nici de această dată Boc nu și-a dat demisia din poziția de șef de partid, chiar dacă și-a atras colegii, pentru a doua oară, într-o întreprindere perdantă.
Iar acum, ce vrea Băsescu? Un premier la mâna a treia, provenit din rândurile partidului lui Boc, trântit în două guverne, dar nu Boc! Dar dacă nu Boc, atunci cine? Dacă nu prima voce a partidului, atunci care, Dacă nu cel mai influent politician al partidului, șeful său, atunci cine? Se pare că pentru Băsescu nu contează. PD-L este un coș cu rufe de unde-și mai ia câte o pereche de ciorapi, un brâneag, o bască… deh, după cum zice la meteo!
Nu-mi permit să-i spun președintelui ce este acela un nou guvern. Mă rezum în a menționa ce nu este. Deci, domnule președinte, un nou guvern nu înseamnă Croitoru în loc de Boc, Blaga în loc de Croitoru, Udrea în loc de Blaga ori Croitoru, Croitoru în loc de Croitoru și nici măcar Boc în loc de Boc!
Un nou prim-ministru nu poate fi de la PD-L. Ar avea tot atâtea șanse să treacă de Parlament precum Croitoru ori, poate, Piticul Porno… că nu mă mai mir de nimic.
