COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Archive for the ‘De-a valma’ Category

Dezamăgiri congruente

leave a comment »

La ora 5.30 dimineața, la 2-0 la seturi și 2-2 la game-uri, în meciul Gael Monfils – Roger Federer, rupt de oboseală, m-am dus la culcare. Favoritul meu, Monfils, avea două seturi avans și juca foarte bine.

Dimineață (adică pe la 11.00) cu ochii cârpiți, m-am dus la calculator pentru confirmarea victoriei. Când colo, stupoare! A câstigat Federer, care și-a adjudecat trei seturi consecutiv, reușind al 9-lea meci din carieră în care revine de la 0-2 la seturi. Na, zic, belea, c-am lăsat băiatul singur și uite ce necaz a dat peste el.

Sigur că am apreciat tenacitatea lui Federer dar, ce să mai vorbim, m-a cuprins tristețea. O tristețe pe care am simțit-o, cumva, deosebită de toate celelalte. Nu străină complet dar extrem de rară. Când și în ce context am mai trăit o dezamăgire similară? Mi-am scormonit memoria simțirilor și, în cele din urma, am gasit. În 2009, când m-am culcat cu Geoană președinte și m-am trezit cu Băsescu!

Tristețea de azi e la fel cu cea din 2009, dar mai mică. E, deci, congruentă.

Advertisements

Written by odojak

September 5, 2014 at 6:46 pm

Posted in De-a valma

Tagged with ,

Mostră slider DollyCrane

leave a comment »

Am reușit să testez noul meu slider-gib. Rezultatul poate fi văzut mai jos, cu mențiunea că, deși sliderul are motorizare, toate mișcarile au fost făcute manual.

Camera: Canon EOS 5D Mark II
Optica: Canon 24-70/f 2.8; Canon 70-200/f 2.8
Postprocesare: oleacă de “glow” și oleacă de “vibrance”

Written by odojak

February 14, 2014 at 5:59 pm

Posted in De-a valma

Cu ochii spre cer.

with one comment

Detest înmormântările. Le detest profund poate pentru că nu suport despărțirile. Dar, mai ales, pentru că în înmormântări, mai mult decât în orice altă situație, despărțirile au ceva cumplit, ceva înspăimântător, ceva imuabil. Aici își găsește esența conceptul “pentru totdeauna”. Aici își relevă adevărata grozăvie. Aici, abia, îl putem percepe ca pe singurul, unicul fapt infinit. “Pentru totdeauna”, toți, toate, totul, în neant.

Până atunci, însă, ne rămân amintirile. Ele sunt ceea ce, cu adevărat, acumulăm de-a lungul timpului. Sunt unicul bagaj real cu ajutorul căruia, la un moment dat, ne putem raporta la lucruri și oameni și ne putem, de fapt, cuantifica trecerea prin viață. Acolo, în amintiri, trăiește universul fiecăruia. Noi suntem amintirile noastre.

Am înțeles și am acceptat că, în mod neașteptat și absurd, la doar 32 de ani, a murit colegul meu Vali Davidoiu. Dispariția lui mi-a fost impusă fără argumente, fără motiv, fără recurs. Așa că, nu voi pune nicio întrebare, căci nu aștept niciun răspuns. Dar pot, totuși, să sfidez hazardul acolo unde nu mă poate atige. Peste amintirile mele eu singur sunt stăpân, iar acolo nu pot, nu vreau să-l las pe Vali să moară.

Departe de slujbe, de biserici și de cimitire Vali se întâlnește cu mine la o cafenea din Dorobanți. Ne vedem pentru prima dată (deși noțiuni precum “prima” ori “ultima” și-au pierdut sensul) pentru că vreau să-l angajez la Antena 3. E de acord. Vorbim mult și de toate. Spre deosebire de alți colegi tehnicieni, cu care discutam angajarea, el îmi spune că vine și chiar vine. E capabil, e harnic și e vesel mereu. Nu e bârfitor, nu minte și, fapt rar, nu spune niciodată prostii. E, cum se spune, “pe treabă”, e “super-băiat”. Am încredere în el și-l pun la toate grozăviile. Iar el bate drumurile, mii de kilometri, și face transmisiuni. Îl văd în redacție. Aici coordonează echipele de filmare și pe ceilalți tehnicieni, asemeni lui. Mai intră, din când în când, la mine cu diverse probleme. Pe cele de serviciu le expediem repede. Zăbovim pentru celelalte. Nu suntem prieteni de bere ori grătar. Dar avem o relație bazată pe profesionalism și seriozitate, o legătură sinceră care ne permite să vorbim cu încredere și să ne spunem orice.

A ieșit din biroul meu ducându-se să verifice o transmisiune fară sunet, cel mai probabil. Nu întorc capul după el. Geamurile biroului meu sunt transparente și, dacă am nevoie, îl văd mereu, la locul lui de la masa desk-ului. Știu unde e și ce face. Rămân cu ale mele iar el se duce cu ale lui. Televizorul pus pe Antena 3 e dat la minimum. Nu aud nimic dar îmi văd mai departe de treabă. Nu-l caut să văd dacă a rezolvat problema, pentru simplul motiv că nu l-am verificat niciodată și, ar fi culmea ca, după atâția ani, să mă apuc să o fac acum.

Îl știu acolo și eu, asemeni tuturor tehnicienilor din teren, căutându-și semnalele de satelit, cu ochii spre cer.

Written by odojak

August 28, 2012 at 12:31 pm

Posted in De-a valma

Un succes personal

with one comment

În această seară, la ora 19.00, grupul Intact și-a lansat cel de al 5-lea canal național de televiziune – Digi 24. Cu câteva excepții, de la primii directori de stiri si tehnic ori actualul redactor șef și pâna la producători, editori, reporteri, cameramani, playout-iști, graficieni, tehnicieni de telecomunicații și șoferi, sunt oameni din antene.

Voi considera succesul primei emisii Digi 24 ca pe o realizare personala.

Written by odojak

March 1, 2012 at 8:19 pm

Posted in De-a valma

la deszăpezire…

leave a comment »

Written by odojak

February 22, 2012 at 8:34 pm

Posted in De-a valma

Iarna la Vânători II

leave a comment »

Written by odojak

February 20, 2012 at 9:02 pm

Posted in De-a valma

Metoda Oxford

leave a comment »

Nu reușesc să pricep de ce a fost schimbat domnul Boc. Am rotit-o în toate sensurile și nu găsesc nici o explicație rezonabilă, alta decât: ca să luăm fața la fraieri!

De le bun început trebuie să-mi mărturisesc intransigența în această importantă privință de interes național. Celor care ar avea de gând să-mi răspundă la întrebarea din deschidere, le spun că nu accept sub nici un chip răspunsul potrivit căruia guvernul domnului Boc a fost schimbat (sau cum s-o mai fi numind ce s-a întâmplat) pentru că domnul Boc însuși și-a prezentat demisia.

Demisia domnului Boc este rezultatul îndelungatei experiențe politice a domnului Băsescu. În acest caz e vorba de experiența punctuală și evident neplăcută a desemnării ca premier a domnului Tăriceanu, mai exact a refuzului acestuia de a demisiona la comandă. Fapt pentru care, a doua oară a fost desemnat un prim-ministru care să demisioneze la semn.

În contrast cu domnul Tăriceanu, care nu a demisionat pe motiv că nu poate lăsa neguvernată o țară sub inundații, domnul Boc a demisionat imediat, lăsând o Românie sub nămeți. Suntem minați, se vede treaba, de nesiguranța demisiei premierilor, față cu cele mai grave calamități naturale. Se intimidează și ei, săracii.

Pentru mai multă siguranță în acțiuni, a apărut, deci, domnul Boc. Și domnul Boc o dată, după ce președintele a reușit o alianță, cu basca în mână la Grivco, și domnul Boc adoua oară, interimar, după pierderea majorității parlamentare și căderea, în premieră națională, a guvernului prin moțiune de cenzură, și domnul Boc a treia oară după ce președintele și-a asigurat prin vot ciuruit, la foc automat, prin Franța și Republica Moldova, cel de al doilea mandat, iar vechea coaliție a revenit la sentimente pecuniare mai bune.

Și domnul Boc a patra oară ar fi fost prea mult, ce-i drept. Se pare ca a fost mult prea mult înca de a treia oară. Dar câtă vreme a fost foarte mult din prima și absolut impertinent din a doua, de ce oare să se preocupe cineva de câte ori ar fi fost picat și desemnat domnul Boc prim-ministru?

Mă obsedează. Deci, de ce a fost schimbat domnul Boc?

Domnul Băsescu a spus în mai multe rânduri, cât de răspicat a putut, ce guvern bun, curajos, responsabil și reformator a fost guvernul domnului Boc. Și de ce l-au schimbat dacă era așa de bun?

Domnul Băsescu, dimpreună cu noul premier, domnul Ungureanu, au spus că vor continua pe linia pe care a mers guvernul domnului Boc. Deci, de ce l-au schimbat dacă funcționa atât de bine?

Toți miniștrii partenerilor de coaliție au rămas pe aceleași funcții, la aceleași ministere, validați de un Parlament fără opoziție, după ce, în prealabil, fuseseră audiați în comisii fără cvorum, de colegi de alianță fără curiozități, în calitate de candidați la propria succesiune. Pentru ce-or mai fi jurat din nou, nu pricep. Era suficientă căte o notă de transfer. De ce a fost înlăturat cabinetul în care ei dețineau anumite portofolii, pentru a fi învestit un altul, în care tot ei dețin aceleași portofolii?

De ce domnul Boc, în calitate de premier demisionar, a rămas în continuare președintele celui mai important partid al coaliției, ceea ce face ca tot el să fie cel care hotărăște cine vor fi ministrii noului cabinet? Adică el este înlăturat de la șefia vechiului guvern doar pentru a decide cine face parte din noul guvern. Încă o dată, de ce Dracu’ l-au dat afară?

De ce fiecare fost ministru PD-L a putut să-și pună în loc câte o pupilă, o clonă, o unealtă? De ce e nevoie de mascarada asta? De ce nu au rămas ei acolo? Nu e suficient un premier unealtă în mâinile lui Băsescu? Acum avem un premier unealtă care are are miniștri unealtă în mâinile foștilor miniștri. De ce oare l-au schimbat pe Boc?

Sau, de fapt, nu l-au schimbat? Doar l-au sacrificat. Au încercat să amortizeze, prin plecarea lui, toată nemulțumirea publică îndreptată nu împotriva lui Boc Emil, un cioban logoreic, oportunist și slugarnic, ci asupra regimului lui Băsescu, personaj care, incontestabil, a făcut posibilă actuala putere.

L-au aruncat în față pe Ungureanu. O imagine bună, un om subțire, un băiat capabil, cu Oxford, cum ar veni. Și Ungureanu a acceptat. Iată unul dintre cele mai noi, mai rafinate și mai rare șmenuri – Metoda Oxford. Adică ești un golan bătrân, tăbăcit în rele, un neam-prost obraznic și semianalfabet care nu-ți mai poți ascunde natura. Lumea s-a prins. Atunci ce faci? Cauți câțiva băieți cu imagine bună și cu studii sănătoase. Le fluturi un post pe la nas și vezi care pune botul.

Mutarea schimbării domnului Boc a fost insuficientă. Cea a învestirii lui Ungureanu, în actuala formulă, este, așa cum ne-a obișnuit domnul Băsescu, o impertinență.

Written by odojak

February 10, 2012 at 3:50 am

Posted in De-a valma