COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Cu ochii spre cer.

with one comment

Detest înmormântările. Le detest profund poate pentru că nu suport despărțirile. Dar, mai ales, pentru că în înmormântări, mai mult decât în orice altă situație, despărțirile au ceva cumplit, ceva înspăimântător, ceva imuabil. Aici își găsește esența conceptul “pentru totdeauna”. Aici își relevă adevărata grozăvie. Aici, abia, îl putem percepe ca pe singurul, unicul fapt infinit. “Pentru totdeauna”, toți, toate, totul, în neant.

Până atunci, însă, ne rămân amintirile. Ele sunt ceea ce, cu adevărat, acumulăm de-a lungul timpului. Sunt unicul bagaj real cu ajutorul căruia, la un moment dat, ne putem raporta la lucruri și oameni și ne putem, de fapt, cuantifica trecerea prin viață. Acolo, în amintiri, trăiește universul fiecăruia. Noi suntem amintirile noastre.

Am înțeles și am acceptat că, în mod neașteptat și absurd, la doar 32 de ani, a murit colegul meu Vali Davidoiu. Dispariția lui mi-a fost impusă fără argumente, fără motiv, fără recurs. Așa că, nu voi pune nicio întrebare, căci nu aștept niciun răspuns. Dar pot, totuși, să sfidez hazardul acolo unde nu mă poate atige. Peste amintirile mele eu singur sunt stăpân, iar acolo nu pot, nu vreau să-l las pe Vali să moară.

Departe de slujbe, de biserici și de cimitire Vali se întâlnește cu mine la o cafenea din Dorobanți. Ne vedem pentru prima dată (deși noțiuni precum “prima” ori “ultima” și-au pierdut sensul) pentru că vreau să-l angajez la Antena 3. E de acord. Vorbim mult și de toate. Spre deosebire de alți colegi tehnicieni, cu care discutam angajarea, el îmi spune că vine și chiar vine. E capabil, e harnic și e vesel mereu. Nu e bârfitor, nu minte și, fapt rar, nu spune niciodată prostii. E, cum se spune, “pe treabă”, e “super-băiat”. Am încredere în el și-l pun la toate grozăviile. Iar el bate drumurile, mii de kilometri, și face transmisiuni. Îl văd în redacție. Aici coordonează echipele de filmare și pe ceilalți tehnicieni, asemeni lui. Mai intră, din când în când, la mine cu diverse probleme. Pe cele de serviciu le expediem repede. Zăbovim pentru celelalte. Nu suntem prieteni de bere ori grătar. Dar avem o relație bazată pe profesionalism și seriozitate, o legătură sinceră care ne permite să vorbim cu încredere și să ne spunem orice.

A ieșit din biroul meu ducându-se să verifice o transmisiune fară sunet, cel mai probabil. Nu întorc capul după el. Geamurile biroului meu sunt transparente și, dacă am nevoie, îl văd mereu, la locul lui de la masa desk-ului. Știu unde e și ce face. Rămân cu ale mele iar el se duce cu ale lui. Televizorul pus pe Antena 3 e dat la minimum. Nu aud nimic dar îmi văd mai departe de treabă. Nu-l caut să văd dacă a rezolvat problema, pentru simplul motiv că nu l-am verificat niciodată și, ar fi culmea ca, după atâția ani, să mă apuc să o fac acum.

Îl știu acolo și eu, asemeni tuturor tehnicienilor din teren, căutându-și semnalele de satelit, cu ochii spre cer.

Advertisements

Written by odojak

August 28, 2012 at 12:31 pm

Posted in De-a valma

One Response

Subscribe to comments with RSS.

  1. Frumoase cuvinte pentru oameni rari…

    muntisiprieteni

    August 28, 2012 at 12:48 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: