COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Oleacă de aritmetică

leave a comment »

Discuția legată de validarea sau invalidarea referendumlui pentru demiterea președintelui Băsescu a căpătat accente absurde. În sarabanda listelor, comunicărilor, notelor, eratelor, interceptărilor, anchetărilor, ridicărilor de dosare ori a declarațiilor din toate zonele, uităm – sau asta e ideea, să uitam – realitatea cifrelor.

Președintele Băsescu are 7.403.836 de voturi impotriva sa. Acesti oameni au venit la vot si s-au exprimat pentru demitere. Pentru a contracara această cifră, altfel decât prin cuantificarea morților și absenților, președintele Băsescu ar fi trebuit să obțină tot atâtea voturi curate în favoarea sa.

Așa se face că, pentru a fi egalitate, ar fi trebuit să avem 14.809.672 voturi valabil exprimate, ceea ce ar reprezenta o participare de circa 81% din totalul alegătorilor înscriși în listele actuale – 18.292.464 de votanți.

Și cum nu trăim zilnic peste un neant anterior, pentru că avem o istorie și existăm intr-un context, să ne raportăm, în acest caz, la anul 1990 și primele alegeri libere postdecembriste – alegerile prezidențiale sau plebiscitul din ’90, cum rezonabil l-a numit Zoe Petre.

Participarea la vot, în 1990 a fost de 14.826.616 persoane, reprezentănd 86% din totalul celor înscriși în listele electorale permanente, adica 17.200.722 de votanți.

Ce putem constata din această comparație? Doua lucruri.

Primo – Listele electorale permanente pentru alegerea președintelui, în 1990, când populația României era de circa 23 de milioane și când eram cu toții în țară, cuprindeau 17.200.722 de votanți, mai puțin cu 1.091.724 de alegători decât acum, când suntem circa 21.000.000 de cetățeni, dintre care între 2 si 3 milioane plecați din țară, oameni care nu fac parte din listele electorale permanente în cazul referendumului național.

Secundo – Egalitatea între DA și NU în cazul demiterii președintelui Basescu ar fi trebuit să adune la urne, raportat la cei care au votat DA, un numar de 14.809.672 electori, cu doar 16.944 mai puțin dacăt în cazul plebiscitului din 1990, vârful prezenței la vot din Romania.

E rezonabil ca listele electorale, la distanțăa de 22 de ani, sa cuprindă cu un milion de oameni in plus, câtă vreme populația a scăzut cu 2 milioane?

E rezonabil să crezi că azi ai fi putut să aduni la urne același număr de oameni ca la alegerile din 1990 pentru a spera la un scor egal?

Foarte probabil, nu, în ambele cazuri.

Am avut zilele trecute o discuție cu avocatul meu. Opinia lui este că referendumul trebuie invalitat pentru neîntrunirea pragului electoral și că președintele Băsescu trebuie reinstalat la Cotroceni. Am replicat că întregul proces a fost desfășurat pe baza unor informații false. Pot fi false, a spus el, dar sunt oficiale, astea au fost comunicate. Și, juridic, asta contează. Cum așa, am întrebat eu în continuare, o instanță poate ignora realitatea? Răspunsul lui m-a pus la punct – căte procese am pierdut noi, deși aveam dreptate?..

E rezonabil, deci, să trăim în fals, doar pentru că falsul e oficial? Ce credeți?

Advertisements

Written by odojak

August 14, 2012 at 2:40 pm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: