COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Cât durează trei zile?

with 2 comments

La 29 mai 1453, în chiar ziua de Paști, padișahul Mahomed al II-lea a izbutit cucerirea Constantinopolelui. Izolată de mai mulți ani și asediată săptămâni în șir, capitala Bizanțului, de altfel, singurul său teritoriu rămas necucerit, s-a prăbușit inevitabil sub loviturile a peste 160.000 de militari otomani conduși de unul dintre cei mai îndrăzneți și vizionari sultani.

Mahomed al II-lea, de atunci mai departe supranumit ”Cuceritorul”, a anunțat lumii unirea celor doua imperii – bizantin și otoman. Drapelul turc a alăturat atunci semilunei, steaua bizantina, ca simbol al acestei uniuni și, tot atunci, tânărul și victoriosul padișah a aplicat nefericitei cetăți învinse cumplita dar uzuala regulă medievala a celor trei zile de jaf.

Timp de trei zile, spahii, akingii dar mai ales teribilii ieniceri, trupa cea mai dură, coloana armatei otomane, au avut voie să intre în absolut orice casă le ieșea în cale, să ucidă pe cine ar fi poftit, să ia în robie pe oricine, în orice numar și să ceară orice rascumpărare, să fure absolut orice ar fi găsit și să ardă apoi casele vilele ori palatele pe care le-ar fi prădat. Trei zile în care doar sângele a curs mai mult ca vinul, trei zile în care s-au frânt destine nobile laolaltă cu suflete de slugi, trei zile pentru care un soldat poate aștepta o carieră întreagă.

Așa arăta milităria europeană a veacurilor întunecate. Trei zile. Pentru aceste trei zile și arareori pentru altceva, oamenii se înrolau în armată, suportau cele mai grozave dintre privațiuni și pentru asta plăteau de cele mai multe ori cu viața. Cariera militară a unui individ se putea încheia după norocul de a fi apucat cele trei zile. În cuferele unei familii de negustor bizantin încăpeau sute, poate mii de vieți de ienicer. Trei zile, doar. Atât. Și nimic nu mai contează.

Da. Uneori îmi pare că noi, la proporțiile corespunzătoare, suntem guvernați potrivit aceleiași regului. Regula celui care ar face totul pentu a ajunge la resurse dar care, în loc să le gestioneze împărțindu-și, firește, o parte consistentă, le secătuiește ca și cum nimeni și nimic n-ar mai conta. Noi, acum, azi, totul. Nu contează metodele, nu contează reproșurile, nu contează consecințele, nu contează inevitabila, completa și iremediabila compromitere nu numai politică, ci și personală, umană… nu contează nimic. Să furăm acum, cât suntem încă aici. În trei zile padișahul va opri jaful.

La noi, cât durează trei zile?

Advertisements

Written by odojak

September 30, 2010 at 10:54 pm

Posted in De-a valma

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. geniala ideea postarii. felicitari.

    dan.gabor

    October 1, 2010 at 3:45 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: