COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Am fost la Mamaia. Nu mai merg.

with 10 comments

Trecuseră, cred, 8 ani de când nu mai fusesem pe litoral, în România, când soția mea a primit un weekend gratis într-un resort situat cam pe unde se încheie Mamaia cu Năvodari. Patru stele, trei nopți. Și, cum e românul, dacă-i gratis, hai să mergem. Fapt pentru care luăm pe soacra-mea, luăm pe mama și plecăm.

Pe autostradă, la Fetești, ne oprim pentru taxa de pod – 10 lei în primăvară, 11 lei acum, la superofertă. O casieriță plictisită a întins mâna pentru bani. Îi pun 11 lei în palmă. Caută bonul, îl verifică de două ori și mi-l înmânează cu un gest a lehamite. Nu m-a privit în ochi nici o clipă. Nu mi-a adresat nici o vorbă, nici o căutătură. Am plecat gândindu-mă că am strabătut, cu doar o lună în urmă, Serbia și Croația, dus întors, și nu s-a întâmplat nicodată, dar niciodată, ca funcționarii din punctele de plată să nu mă salute.

Plătim trei lei ca să străbatem Mamaia. Ajungem. Ne cazăm. Un apartament (mulțumim) mare și luminos. Nu se închide ușa dormitorului, fapt pentru care o proptesc cu un taburet din interior. La baie scurgerea cadei nu e bine izolată. După fiecare duș pășești într-o frumusețe de baltă.

Nu-i nimic, îmi spun, oricum nu stăm prea mult pin casă.

Coborâm într-o zonă foarte frumoasă cu multe piscine de diferite forme și adâncimi, baruri și terase. Angajații resortului udă iarba. Nici ei nu salută și, după cum arată, poate că e mai bine așa. Niște neici prăpădiți, murdari, asudați abundent și șleampeți se agită pe alei trăgând, printre picioarele turiștilor, de căte un furtun galben.

Ajungem la masă. Seara. Patru oameni, 250 de lei cu șpagă cu tot. Mâncarea, sub standardul de preț. La micul dejun, inclus, stăm în picioare căteva minute pănă reușim să găsim o masă. Evident, restaurantul este prea mic pentru capacitatea resortului. Extinderea lui apare, e drept, în proiectul pentru anul viitor. Mâncarea cam… să-i zicem, comună. La prânz, tot inclus și tot aglomerat, mîncare ca seara.

Mergem la plajă. Privată. 10 lei șezlongul. Evident, plătim. Cu două mame la purtător am dat 80 de lei pentru două zile de prăjit la soare. Noroc că n-am stat 10 zile, că ne-ar fi costat numai ultravioletele cât o leafă lunară de dascăl. Începe vântul. Saltelele închiriate cu 10 lei încep și ele să zboare în toate direcțiile. Șnururile cu care ar fi trebuit să fie prinse de șezlonguri nu există. Au fost rupte de mult, de alte vânturi, în alte vremuri.

La plajă, un bar. Deja mi-e sete. Urc trei trepte și mă strecor sub umbra terasei din pânză. Doi barmani (băiat și fată), îmbrăcați diferit, discută cu cei doi puști care târâie șezlongurile pe plajă. Unul cu și unul fără tricou. E vară, e cald și eu, singur în fața tejghelei, îi cam deranjez. Mă ignoră căteva zeci de secunde cât să-și încheie conversația. Plătesc o bere și plec. Nici ei nu m-au salutat. Cei doi cărăuși de saltele s-au așezat la una dintre cele două mese cu fotolii ale terasei.

Îmbarc mama. Îmbarc soacra. Spre casă. Plătesc din nou trei lei să scap din Mamaia. Și 11 lei la Fetești. Îmi amintesc că mi-am uitat o pereche de pantaloni în dulapul din dormitor. Sunăm… nu sunt. Știu sigur unde au rămas așa că-i mai sunăm încă odată pentru explicații în detaliu…

– Alo, am uitat….
– Da știu, dar să știți că nu am găsit…
– Sunt în dormitorul…
– Da, cunosc. Nu au găsit cameristele nimic.
– Mulțumesc

Am ajuns luni la serviciu și colegii m-au întrebat dacă a fost bine la Mamaia. Da, chiar așa au spus – bine la Mamaia. Mi-am scormonit memoria după binele de la Mamaia și le-am povestit singurul lucru care m-a amuzat.

În apă, un tată se bălăcea împreună cu fiul, nu mai mare de 8 ani. Cel mic, după o scurtă scufundare, strigă entuziasmat:

– Tată, Tată!
– Ce-i?
– Detei cu capul într-un pește!
– Da? Și-i spărsăși, mă, capu’? Îi cursă sânge?…

Advertisements

Written by odojak

September 2, 2010 at 6:25 pm

10 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. hahaha. Nu te înveți mine! Frumos povestit.

    Adelin

    September 2, 2010 at 8:28 pm

  2. Mda, turism perfect, servicii ideale, preturi competitive. 😀

    Inca unul care s-a lecuit de land of choice …

    Dojo

    September 2, 2010 at 9:18 pm

  3. Curat lecuit, fraților…

    odojak

    September 3, 2010 at 12:06 am

  4. experientele voastre, cel putin in forma povestita de tine, nu mi se par nicidecum terifiante, dupa cum intuiam ca au fost judecand dupa titlul postarii. pana la urma ce te-a deranjat cel mai mult in mini-vacanta? ca nu te-au salutat prost crescutii de romanasi angajati ai hotelului, respectiv barului? peste tot e la fel, asteapta sa fie ei primii salutati desi tu esti clientul si nu de putine ori, desi ii saluti tu, nu-ti raspund. asteapta, insa, spaga “cuvenita” la final.

    ce voiam sa spun este ca insemnarea ta (n-o spun cu suparare) este banala. nu mi se pare ca ti s-au intamplat lucruri iesite din comun. poate totusi altfel povesteai daca mai si plateai sejurul…

    Lebada

    September 6, 2010 at 12:30 am

  5. […] Am fost la Mamaia. Nu mai merg – cât de bine s-a simţit un turist român la Mamaia. […]

  6. asa este, mamaia nu mai arata asa de bine ca acum cativa ani. parca atunci cand s-a modernizat centrul arata altfel.

    webber

    September 6, 2010 at 2:25 pm

  7. Eu zic că ori exagerezi ori îți place să le înflorești.

    Dacă nu vrei să treci prin Mamaia, presupun că poți încerca să ocolești. Dacă ai treabă exact în Mamaia nu înțeleg de ce te vaiți. Accesul în stațiune pentru turiști costă.

    Eu zic să încerci să îți reamintești. Nu ai plătit deloc la ieșire din Mamaia. Plata se face doar la intrare.

    Cred că tu suferi prea mult de lipsa atenției. Prea insiști să te salute lumea. 🙂

    P.S. În alte țări civilizate cât te costă să închiriezi un șezlong toată ziua?

    Programare Sociala

    September 7, 2010 at 5:09 pm

    • Stimată programare,

      De ce crezi tu că știi mai bine ce s-a întâmplat cu mine?

      Hotelul în care am stat se află în Năvodari, imediat după ce ieși din Mamaia. Eu, care vin dinspre București, trebuie să străbat stațiunea atât la venire căt și la plecare. Căt despre ocolit Mamaia… te invit să o ocolești tu.

      Da, pretind să mă salute lumea și să-mi acorde atenție. Nu să vin la bar, unicul client, și ospătarii să mă ignore și să vorbească între ei. O săptămână de vacanță costă mai multe salarii. Reține cuvântul – ”vacanță”

      ”În alte țări civilizate” (deși eu aș spune: în țări civilizate) hotelierilor nici nu le trece prin cap să îți ia bani pentru șezlong, umbrele și alte aiureli.

      odojak

      September 7, 2010 at 11:39 pm

    • Înainte de orice, este dezolant să vezi cum toate aceste mici lucruri care te enervează și care fac dovada unei sublime incompetențe, sunt abordate cu un firesc, un fatal, un normal inplacabil.

      Problema nostră nu e că nu facem ce trebuie ci că nici măcar nu înțelegem că facem ce nu trebuie.

      odojak

      September 7, 2010 at 11:56 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: