COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Băsescu, pe termen lung. Din ce în ce mai lung.

with 2 comments

Ori de câte ori Băsescu mai ia o hotărâre de natură a ne apropia cu încă un pas de dictatură, se comunică membrilor de partid, consilierilor şi altor categorii de simbriaşi, măsura cu pricina, împreună cu argumentaţia de livrat celor care, îngrijoraţi, vor pune întrebări. Veţi remarca în rândurile puterii aceleaşi texte, aceleaşi discursuri, aceleaşi eschive, primite dimineaţa, pe mail, de la partid – “uniţi în cuget şi simţiri” sau, mai modern, coerenţă în discursul politic.

În cazul trecerii presei pe lista posibilelor ameninţări la adresa siguranţei naţionale, am identificat două teme, cântate de la Boc însuşi, trecând prin consilierii Fota şi Turcan, şi până la lingăi precum Moraru şi Pora.

Primo – presa este considerată o posibilă ameninţare alături de multe alte ameninţări, precum cea teroristă. Ce, vreţi să spuneţi că ameninţarea teroristă nu e reală, nu e serioasă, s-au burzuluit la noi susţinătorii acestei aberaţii, încercând în mod perfid să ne facă să credem că presa ar putea fi o ameninţare doar pentru că e pusă alături de alte cazuri care, evident, sunt.

Secundo – chiar dacă este trecută pe lista ameninţărilor nu se întâmplă nimic, spun partizanii ideii.

Cele două argumente ar trebui puţin traduse. În primul caz, presa poate fi o adevărată ameninţare, dar nu pentru siguranţa naţională ci pentru preşedintele Băsescu şi cilenţii lui. În cel de al doilea, se întâmplă, chiar se întâmplă. După înscrierea presei pe acea listă a posibilelor ameninţări, listă care face parte din nici mai mult nici mai puţin decăt strategia oficială de apărare a ţării, instituţiile responsabile cu supravegherea ameninţărilor se vor aşeza pe supravegheat. Adică SRI, SIE şi, după caz, serviciile de informaţii de prin ministerele de interne şi apărării vor putea urmări jurnaliştii discreţionar şi absolut legal, fără mandat de la procuror ci cu un mandat mare şi general de la Băsescu.

Miza întregului demers este intimidarea presei şi, la nevoie, supravegherea şi abordarea ei ca pericol naţional. Toate instituţiile de forţă din România vor fi obligate să se supună unor astfel de ordine câtă vreme jurnaliştii reprezintă o ameninţare menţionată în Strategia Naţională de Apărare.

Cine hotărăşte când un ziarist, o publicaţie sau poate un întreg trust încep să devină o ameninţare, la adresa cui se manifestă această ameninţare şi ce măsuri ar trebui luate pentru anihilarea respectivei ameninţări? Nu se ştie, iar premierul Boc a refuzat pur şi simplu să răspundă la aceadstă întrebare deşi i-a fost pusă de trei ori la rând. Dar putem bănui.

Asemenea decizii pot fi luate doar de cei care deţin preşedinţia, parlamentul şi guvernul, parchetele, judecătoriile, şi poliţia, serviciile secrete, jandarmeriile şi armata, şi, în general, absolut toate poztiţiile publice din această ţară, de la şeful statului şi până la directorul căminului cultural din Văscăuţi. Adică Băsescu şi clienţii lui din PDL. Ei deţin tot. Ei decid.

Ameninţarea presei şi punerea ei sub supraveghere operativă nu este o decizie pentru mâine. Este o măsură cu bătaie pe termen lung. În mâna unui personaj precum Băsescu, termenele lungi îmi dau fiori.

Advertisements

Written by odojak

June 25, 2010 at 3:18 am

Posted in De-a valma

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pe termen lung e îngrozitor că nu poţi construi nimic…

    Rares

    June 29, 2010 at 4:07 pm

  2. Păi, la ce ne trebuie constructori? Noi avem nevoie de ospătari…

    odojak

    June 30, 2010 at 12:33 am


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: