COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

România la Tour Eiffel.

with one comment

Am auzit la știri, acum vreo două zile, cum Spitalul Muncipal Constanța a instalat în 6 biserici din oraș cutii ale milei în care eoriașii sunt invitați să doneze cât pot (din pensiile tăiate?!) pentru feșe și medicamente. În binecunoscutul stil românesc – capra râioasă tot cu coada pe sus – purtătorul de cuvânt al spitalului a spus că sistemul medical nu cere milă ci sprijin și solidaritate. Eu, însă, cred că statul se dedă la veritabile acte de cerșetorie. Ministrul de resort ar trebui invitat la secția de ploiție pentru explicații – mâna întinsă dezgustă turiștii… cum se poate așa ceva, dom’ Cseke?

La același capitoil, medical, am înțeles că mai multe mii de doctori au părăsit România anul trecut și alte mii se pregătesc să plece anul acesta. Citate lungi din medici deja apucați pe căile străinătățurilor relevă un sistem românesc în care spitalele funcționează precum feudele medivale, subjugte politic și financiar diverșilor potentați ai zilei, a căror lăcomie a aruncat până la urmă medicina în drum – e homeless!

Guvernul vrea să reducă 70.000 de posturi din aparatul bugetar dar, întrebat de unde taie, a spus că nu știe și nici nu e treaba lui. Șefii de direcții, regii, compartimente ori departamente au datoria de a identifica prtrivit criteriilor de eficiență, competență, bla, bla, bla… care este numărul de posturi ce trebuie redus în fiecare caz în parte… bla, bla…

Habar n-au câți oameni sunt, unde sunt, câți bani iau, de ce-i iau, cine fură, cine puturoșește, cine chiulește… Nu știu nimic. Iar dacă cei din teritoriu, așa cum, de fapt, se și întâmplă, nu vor vace nimic, vor veni cu liste de disponibilizări de personal goale, guvernul de la București va fi incapabil să priceapă de ce da, ori de ce nu, si nu va face nimic. După cum nu a făcut nimic nici cu lefurile nesimțite, nici cu pensiile nesimțite, nici cu contractele esimțite, nici cu băieții deștepți, nici cu sistemul ticăloșit.

Nimic!.. Aviara Gripa!

Drumuri nu avem și nici nu suntem capabili să facem. Boc și Berceanu au inaugurat un pic peste 40 de km de autostradă care a fost contractată de alții, a fost începută de alții și care începe de niciunde pentru a ajunge nicăieri. E o panglică de drum în cămp. Pentru semnalizarea și marcarea ei un cunoscut al unui prieten al meu a facturat statului căteva milioane. Statul, evident, nu i-a dat nici un ban. ANAF-ul în schimb, i-a pus poprire pe conturi pentru că nu virase TVA-ul aferet facturii neîncasate!

Ce-mi mai trece prin minte… iacă tot Boc și Berceanu aveau mutre jubilânde cănd au tăiat panglica pasajului Băneasa. Era Decembrie 2009. ”Ministerul Trensporturilor vă urează La mulți ani”, scria pe un banner mare. Sigur că ne urează. Problema e că acel pasaj a fost contractat de alții, început de alții și cu termenul de predare depășit cu mai bine de un an. Deci, la mulți ani sunt de acord, dar au greșit anul.

Și tot atunci Berceanu a tăiat panglica pasajului Pipera. Aplauze, flori, camere de filmat. A plecat ministrul și s-a înschis pasajul. La capătul celălalt nu era gata. Primele mașini au circulat pe el două săptămâni mi târziu.

De la București la Constanta faci cu trenul 6 ore. Mocăniță, nu altceva! Autostrada nu e gata și nici nu sunt sperante de finalizare în următorii 5 ani.

Vlădescu și Băsescu arată cu degetul spre găurile negre din buget – contrabanda cu usturoi din China și cu ananas din afara Uniunii Europene. Primul se furișază nefiscalizat în parizer, tobă și cârnați, în timp ce al doilea – un prefăcut – își schimbă țara de origine pentru a păcăli organele vamale. Netrebnici, ce mai!

La discutarea bugetului pe 2009 au fost acceptate de comisiile prlamentare amendamente pentru modernizarea a peste 800 de biserici. Pe aceeași listă, școli erau doar 200. Deh, copii nu votează.

România este în procedură de avertizare la UE pentru două importante probleme. Achizițiile publice și legile proprietății. În loc să crească numărul de plăți online și să scadă plafoanele pentru care este obigatorie organizarea de licitații publice, este exact invers. Plățile transparente scad și a crescut plafonul până la care statul poate face achziții prin cerere de ofetă.

În privința proprietăților naționalizate de regimul comunist, sute de mii de proprietari așteaptă de 15 ani să se aplice legea. Căci există o lege, e drept ignorată. Zadarnic! Tot mai multe cazuri sunt soluționate stahanovist în instanțele românești, împotriva proprietarilor, doar pentru ca statul să fie condamnat la CEDO. Europenii au avertizat România că trebuie să-și schimbe legea pentru a nu sfârși condamnată în absolut toate cazurile – sute de mii. Puțin probabil să se întâmple așa ceva. Guvernul are alte priorități.

A constatat, de exemplu, că nu mai are bani. Ce facem? Simplu. Ne gândim întâi pentru ce nu mai avem bani. Nu mai avem pentru achiziții? Nu mai avem pentru contractele noastre, pentru partricipările noastre in diverse AGA și CA, pentru bonusurile, primele, salariile și sporurile noastre? Pentru funcțiile noastre, poate? Nu mai avem pentru deplasările, diurnele, forfeurile, mașinile și casele noastre de serviciu? Pentru girofare și pază antitero (mai nou) Pentru asta nu mai avem? Aș, de unde. Nu mai avem pentru pensii și pentru salariile bugetarilor. Și dacă nu mai avem, ce facem? Cum, ce facem? Simplu, nu mai plătim!

Un stat sărac dar boier, n-am ce spune. Tot ce cumpără este foarte scump – de trei ori prețul normal din piață – iar tor ce vinde ori concesionează este foarte, foarte ieftin.

Dar nu mai avem bani. Pentru nimic din ce ar trebui făcut astfel încât statul să-și îndeplinească obligațiile față de contributorii sistemului – populația. Nu sunt bani pentru spitale, pentru consultații ori medicamente, nu sunt bani pentru drumuri, pentru căi ferate sau transport public, nu sunt bani pentru asistență și servicii sociale, nu sunt bani pentru racordări la electricitate, gaz, apă curentă și canalizare, nu sunt bani pentru curățenie și igienă publică, nu sunt bani pentru cămine de bătrâni și de orfani, stabilimente ori cantine pentru săraci, Nu sunt bani pentru pază și ordine publică, nu sunt bani pentru învățământ, copii și profesori deopotrivă, nici pentru școli, laboratoare și terenuri de sport, nu sunt bani pentru administrație și scoaterea oamenilor din umilință, nu sunt bani pentru sistemul judiciar, cu polițiile, parchetele, instanțele și pușcăriile lui, nu sunt, nu mai sunt bani.

Acum nu mai ajung nici pentru salariile și pensiile oamenilor.

Se pare că singura reformă care a mai rămas de făcut este amplasarea prin biserici a căte unei cutii a milei pentru fiecare dintre domeniile pentru care s-au terminat banii. O imensă cerșetorie la nivel guvernamental. Însă, ce ar trebui să știe Boc este că succesul cerșetoriei nu stă în mila românilor ci a străinilor. Statul român, cu mâna întinsă, la Tour Eiffel.

Advertisements

Written by odojak

June 5, 2010 at 2:00 pm

One Response

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] inaugurat cu un an întârziere pasajul Băneasa, lucrare contractată și începută de Tăriceanu și Oprescu. A inaugurat la Islaz un câmp gol, […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: