COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Informatie Urbi et Orbi

leave a comment »

Guest post de Laura Chiriac

Cinci zile. Atat am reusit sa ma rup de televizor. N-am auzit si nici n-am rostit vreun cuvant legat de criza, somaj, scaderea puterii de cumparare, coruptie sau clientela politica. N-am stiut nimic despre cutremurul din Mexic, despre jucausul gest al tatalui lui Emil Boc, care a spart un ou rosu in capul fiului sau, prim ministrul Romaniei. Nimic nici despre omisiunile din discursului Papei de la Roma, care s-a ferit sa pronunte vreo vorba pe marginea scandalul imens de pedofilie din sanul bisericii.

Am asistat, in schimb, la reprize de conversatie vioaie despre culoarea blanii unui pisoi, secretele celor mai reusite retete de cozonac sau beneficiile ploii de primavara asupra culturii de cartof. Nu mi-a lipsit nimic si n-am avut senzatia ca ratez ceva memorabil. Am vorbit putin, am avut grija sa uit telefonul acasa, am ascultat fara graba povestile gazdelor mele si am ras… mult.

Dupa cinci zile de eclipsa pascala, am gasit in casuta de mail cateva sute de mesaje cu titlul “Salvati-ne!”, “Ajutor!”. Era strigatul victimelor protestului medicilor de familie, care de la 1 aprilie refuza sa mai prescrie retete compensate si gratuite sau sa elibereze bilete de trimitere catre medici specialisti, suparati ca li se vor reduce veniturile din cauza noului contract de munca.

Printre expeditori, bolnavi de cancer care scriau ca nu-si pot continua tratamentul cu citostatice, pentru ca medicii de familie se incapataneaza sa nu le semneze trimiterea catre medicul specialist. O bolnava de diabet imi marturisea ca e in imposibilitatea de a-si cumpara medicamente la pret intreg, in lipsa unei retete, pentru ca pensia ei lunara de 382 de lei depasea cu prea putin valoarea totala a listei medicamentelor necompensate necesare pentru o luna, adica 360 de lei. In fine, un domn care-i ruga pe jurnalisti sa dezbata acest subiect, in speranta ca tapajul mediatic va duce la o dezamorsare mai grabnica a conflictului.

Dupa ce-am citit mesajele lor, mi-am amintit concluzia unui confrate jurnalist francez, care, dupa o sedere de cativa ani la Bucuresti, ajunsese la concluzia ca publicului roman ii face bine doar sa stie ca situatiile absurde ori revoltatoare pe care le are de infruntat zi de zi in administratie sau in sistemul de sanatate, vor ajunge, pana la urma, in dezbaterea publica. “In Romania informatia tine mai mult de terapie, decat de utilitate”, spunea el.

Din pacate, ceea ce colegul meu mai vechi in meserie numea “terapie” se arata a fi prea putin eficient, de vreme ce dialogul presei cu autoritatile responsabile e greu, foarte greu, din cauza refuzului lor de a raspunde unor intrebari directe si incomode de genul celor adresate de bolnavii prinsi in conflictul financiar dintre Casa de Asigurari de Sanatate si medicii de familie. In acest mecanism pseudo-terapeutic, jurnalistii nu fac decat sa joace rol de curea de transmisie a informatiei. Fara incetare si pe cat mai multe platforme. Pentru o terapie mai eficienta…

Advertisements

Written by odojak

April 6, 2010 at 10:10 pm

Posted in De-a valma

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: