COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Neplăcerile Barcelonei

with 3 comments

Am fost la Bacelona. Minunat! Un oraș fermecător cu oameni simpatici și fără fumuri. (vezi italienii).

Ce te te enervează la Barcelona?

Cerșetoreala cu fuste multicolore de prin parcuri și piețe. Cerșetoreala cu sacou ros și îmbâcsit din metrou. Vânzarea de fluiericiuri generatoare de triluri neverosimile pentru gâtlejuri cu posesori de culoarea corbului. Întâmpinarea turiștilor cu cioturi de garoafe… poate, poate vine vreun fraier din America sau Japonia. Furtul de de toate… de la banii din buzunare până la lucrurile din rucsacii ori gențile ținute neglijent în spate….

De la Sagrada Familia și până la coloana lui Columb de la stadionul lui Barca și până în cartierul gotic nu scapi de ei. Sunt singurii afară din peisaj. Sunt singurii care nu admiră nimic, nu mănâncă nimic, nu beau nimic și, în general, îți sar în ochi ca sarea. Te împiedici de ei pe stradă, chiar și în piața de pește și fructe. Sunt scursura orașului. Sunt scursura tuturor orașelor europei civilizate. Sunt țiganii români în toată splendoarea lor.

Asta m-a enervat pe mine la Barcelona. Hoarda țiganilor mioritici, scăpată definitiv de sub control.

Advertisements

Written by odojak

March 7, 2010 at 10:13 pm

Posted in De-a valma

3 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pe mine m-au mai enervat şi: indiferenţa incredibilă a angajaţilor din servicii, mizeria, mâncarea de cele mai multe ori discutabilă, sentimentul omniprezent de “păzeşte-ţi portofelul”. Nu iau apărarea nimănui, dar nu erau numai mioritici…

    pushthebutton

    March 8, 2010 at 10:33 am

    • Frate Petrică,

      Toți “artiștii” pe care i-am văzut vorbeau românește. Nu am auzit nici unul vorbind bulgărește sau sârbă. Pentru “portofeliadă” tot ei sunt responsabili. Și pentru furturile din magazine ori micile tâlhării.

      Cât despte mâncare… am fost și eu în cateva locuri unde am mâncat prost și am plătit mult. Dar, cred că așa e peste tot. Sunt însă restaurante excelente pe care am avut norocul să le găsesc. Și nu mari. Mititele, cochete și ieftine.

      Să ne amitim împreună de poveștile românilor din Italia, Anglia, Austria, Germania ori Franța. Păi în Franța, temerea legată de invazia polonezilor a avut un nume clar – “instalatorul polonez”… Instalatorul, Petrică, nju hoțul din buzunare.

      La Tour Eiffel m-am întâlnit din nou, cu ei. Țigânci cu fuste, ieșite la cerșit. Nu mai exista obiectiv turistic european neparazitat de colorații noștri compatrioți. Pe podul Wstminister din Londra, ai noștri jucau alba-neagra. I-a văzut colegul meu Robert.

      Suntem praf!

      odojak

      March 8, 2010 at 12:11 pm

  2. Fost la Lisabona. Altă poveste. Ceea ce nu înseamnă că nu suntem praf.

    pushthebutton

    March 20, 2010 at 3:32 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: