COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Simțul ridicolului – o pasăre rară… din Africa!

leave a comment »

După cum cangurul este simbolol Australiei, simpaticul Panda simbolul Chinei, elefantul, al Indiei ori leul, al Regatului Zamundei, așa si struțul este binecunoscuta mascotă a Bistriței. Și nu oricum, ci cu o potcoavă în cioc! Ia, poftim:

BISTRIŢA (MEDIAFAX) – Direcţia de Integrare Europeană din Primăria Bistriţa propune ca mascota oraşului să fie un struţ, iar potcoava să fie un suvenir care să reprezinte brandul turistic “Cetatea Medievală Bistriţa”, ce va fi înregistrat la OSIM, transmite corespondentul MEDIAFAX. Istoricul de artă Vasile Duda, de la Serviciul Monumente Istorice, Turism Urban, Artă şi Proiectare, susţine că struţul cu o potcoavă în cioc apare pe stema oraşului, fiind un simbol al comerţului şi al autonomiei oraşului, iar potcoava, al norocului în activitatea meşteşugărească.

Da, era evident. Nu s-ar fi putut impune alt simbol al Bistriței decât struțul, animal tradițional prin părțile locului, împreună cu care moșii și strămoșii bistrițenilor au conviețuit în dreaptă armonie, au îndurat bune sau rele și, din timp în timp, s-au domesticit reciproc astfel încât moșul bistrițean a ajuns să manânce struț iar struțul a ajuns să mănânce potcoave. Și ce altceva mai de preț decât potcoavele avea omul medieval al zonei? Doar struțul, firește.

Anii au trecut și struții Bistriței, “cea frumos curgătoare”, nu se mai taie decât pentru consum ocazional, mai mult turistic, dar în special pentru echipa de fotbal a municipiului care, se zice, aleargă cu aplombul sărmanului ingurgitat. Cu cât a fost fugărit struțul prin țarc mai tare, cu atât beneficiarul fripturii se va înfiripa în meci mai rapid. Nu se știe de ce jucătorilor li se cam bulbucă ochii, li se zburlește părul pe ceafă și, din când în când, dau cu fruntea în punctele de la 11 metri și în bulina de la centrul terenului…

În fine… de mult vroia echipa să-și pună, emblemă, struțul pe piept. Ori pe spate… nu conta. De tare mult. L-ar fi acceptat și fără potcoavă în cioc. Ce, nu puteau să-i pună ei o mingie? Ba da. Ori, poate chiar autocarul cel nou, cadou de la finu’ primarului. Dar, nimic! N-au putut trece de Direcția de Integrare Europeană a orașului, care cocea alte planuri pentru struț. Va ajunge nici mai mult nici mai puțin decât mascota orașului.

– Am zis… și așa rămâne!

Daaa… Teribil s-a mai burzuluit la ei domnul Duda, istoric la Serviciul Monumente Istorice, Turism Urban, Artă, Proiectare, Ceaprazerie, Studiu Individual, Traforaj și Bătaie de Joc. El a contactat deja editura prestigioasei enciclopedii Britannica pentru a cuprinde în ilustrele-i pagini, evident la update-ul de anul viitor, și Struțul Sur de Bistrița. Asta, firește, în urma înscrierii vietății la OSIM. După un schimb rapid de mesaje prin care englezii au înecrcat să-i explice că nu pot plasa struțul la secțiunea “Varietăți de Păsări” câtă vreme insistă ca exemplarul să apară cu potcoava în cioc, domnul Duda s-a mulțumit cu secțiunea “Heraldică”, nu înainte de a-i cataloga pe editori – Ha! Britanici! Ce funcționari încuiați!

Advertisements

Written by odojak

February 26, 2010 at 12:33 am

Posted in Beating the fields

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: