COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Scurt șablon de virusologie administrativă.

with 2 comments

În lupta mea cu statul, căci nu e altceva decât o luptă în toată regula, pentru recuperarea a ceea ce a mai rămas din proprietățile furate de statul comunist bunicilor mei, nu am întâlnit nici o situație, nici un caz, nici un moment în care lucrurile să se desfășoare cum trebuie. Mai concret, reglementările legale care guvernează viața administrativă din România, fie sunt absurde, fie nu se respectă.

Bunăoară, cazul Popa Tatu. După 8 ani mi-a fost emisă dispoziția de punere în posesie. Care va să zică, am cam terminat, este? Ei, aș! Nici poveste. Urmează o sumedenie de lucruri interesante despre care, cu voia dumneavoastră, voi povesti aici.

Am fost la administrația financiară pentru a modifica rolul fiscal al imobilului din Popa Tatu. De ce să-l modific? Păi, pentru că în 2006, la 5 ani de la depunerea notificării, mi-a fost emisă o dispoziție incompletă. Lipsea un imobil. Completarea a durat trei ani și a reprezentat cea mai umilitoare experiență a vieții mele. O voi povesti altădată. La administrația financiară, deci…

Ei bine, dacă știi unde trebuie să ajungi, ar fi bine să mai întrebi o dată. Administrația sectorului 1, spre exemplu, în doi ani, a avut patru sedii. Iar eu am avut treabă la toate patru. De fiecare dată, un paznic tolănit pe gard și clenfănind un covrig îți explică, evident, cu gura plină:
– Hîîî!
– Primăria… nu mai e aici?
– Țțț!
– Știți cumva unde s-a mutat?
– Îhîîî!
– ???
– Înainte, la dreapta și prima clădire pe stânga.
– Mulțumesc
– Îhîîî!

Înăuntru… ca la fisc. Lume multă, ghișee puține, zgomot mare, nervi. În fine, ajung în fața funcționarului, îi explic de ce am venit iar el constată, pentru început, că am depășit 30 de zile de la emiterea titlului, adică a dispoziției de punere în posesie, fapt pentru care îmi articulează pe loc o amendă de 25 de lei. Plătesc și îi spun că am nevoie și de un certificat de atestare fiscală. Mă privește nedumerit și oarecum surprins. Da, zice, azi toți vreți certificate fiscale! Ce să spun? Rând pe rând, îmi trec prin cap răspunsuri adecvate acestei remarci. Le abandonez pe toate și mă mulțumesc să tac, oarecum complice. Certificatul, aflu, nu-l pot lua decât după modificarea rolului, iar asta durează 30 de zile, cu prelungire până la 45. Totuși, să sun eu luni la doamna de pe biletul ăsta și să întreb dacă e gata. Mulțumesc, zic. Am plecat.

Din toată debandada asta, șmecheria-i cu amenda. De ce? Să vedem…

Te amendează dacă nu deschizi rolul fiscal în 30 de zile de la punerea în posesie. Buuun! Asta se poate aplica în toate cazurile, mai puțin retrocedărilor de imobile fără dosare cadastrale. Sunt enorm de multe astfel de situații. Concret, cum se petrece…

Primarul semnează dispoziția de punere în posesie – data zero. Apoi, aparatul administrativ din primărie te înștiințează prin poștă că dosarul tău a fost soluționat și că trebuie să vii la primărie să-ți ridici dispoziția. Nu trebuie să supraevaluăm rapiditatea corpului funcționăresc din primărie, nici pe cea a Poștei Române, și nici nu trebuie să ne imaginăm că dispozițiile astea se ridică așa, aiurea, când ni se năzare nouă. Nu, ele pot fi ridicate doar Joi între 11 și 15.

Care va să zică, au trecut deja între două și trei săptămâni.

După ce ai dispoziția în mână trebuie să mergi la AFI, adică Administrația Fondului Imobiliar, împreună cu care trebuie să semnezi, în 2006 un Proces Verbal de Predare-Primire, iar mai nou, în 2009, un pompos Protocol de Predare-Primire. Acuma, dacă aveți impresia că printr-un protocol de predare-primire se înțelege ceva de genul – cineva predă și cineva preia un bun, sunteți pe lângă problemă. Nici pomeneală de predare fizică, la fața locului. Nu numai că nu faci vreo recepție reală, în teren, dar nimeni, în nici un moment, nu-și pune problema asta. Deplasarea până la obiectul predării nu face parte din procedura de semnare a protocolului. În schimb trebuie să depui tu toate actele, din nou, în copii, deși dispoziția împreună cu o copie a întregului dosar se aduc la cunoștința AFI, ca instituție aflată în subordinea primăriei. Cu ocazia asta poți afla că, pe de o parte, semnarea durează o săptămână, iar pe de alta, locuința care tocmai ți-a fost scriptic-predată este fizic-ocupată abuziv de persoane necunoscute – adică o întreagă șatră. Deci, descurcă-te cu ei. Dă-i afară, dacă poți.

A trecut aproape o lună de la semnarea dispoziției. Sunt în timp, nu au trecut încă 30 de zile, și mă avânt la direcția de impozite și taxe să declar modificarea rolului fiscal. Altfel, mă amendează. Aici primesc un formular cu o rubricație complicată în care trebuie să trec, în cazul cădirilor, suprafața la sol, suprafața construită desfășurată și suprafața utilă, iar în cazul terenurilor, suprafața exactă în metri pătați. Păi, de unde mama dracului să știu eu toate drăciile astea? Doar am primit dispoziția acum o săptămână și nici nu mi-au călcat picioarele pe acolo. Mai am și o șatră de artiști de culoarea acordeonului care abia așteaptă să vin și să-i dau afară! Păi, zice femeia de la ghișeu, trebuie să faceți cadastru. Aha, deci trebuie să angajez o firmă care să facă măsurători la fața locului și apoi să întocmească un dosar cadastral. Dar nu înainte de a convinge eu șatra să mă primească în casă. Iar asta mai durează…

Pentru retrocedarea imobilelor fară dosare cadastrale ar trebui ca amenda de 25 de lei să fie emisă odată cu dispoziția de punere în posesie. Amicul meu Mihai spune că situația asta este un veritabil “bug” de sistem. Eu cred că sistemul este virusat în totalitate. Singurele entități care trăiesc bine în acest mediu sunt înșiși virușii.

Advertisements

Written by odojak

September 18, 2009 at 11:47 pm

Posted in Eu și statul

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. incredibil. n-am avut până acum de-a face cu mirobolanta birocrație românească în toată splendoarea ei, dar cazul descris mai sus mi se pare demn de kafka. din păcate, e doar realitatea pe care o trăim zilnic…

    Camil Stoenescu

    September 18, 2009 at 11:54 pm

    • Și asta nu e tot. Mai am din trecut și voi mai avea din ce va să urmeze. promit să scriu.

      odojak

      September 19, 2009 at 12:04 am


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: