COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Prezumția de vinovăție.

leave a comment »

Afacerea Ridzi a luat o întorsătură interesantă, lămuritoare, probabil, pentru credibilitatea omului politic în general.

Se vede treaba că o gașcă întreagă din minister, în frunte cu familia Ridzi, a premeditat tot matrapazlâcul. A discutat atât pe mail cât și pe cale bucală măsluirea documentației necesare procedurii de atribuire directă a celor două contracte. Ba chiar a comandat firmelor promis câștigătoare nu mai știu ce obiecte promoționale în avans, potrivit formulei – nu vă faceți probleme, dragă, că voi câștigați, doar v-am promis.

Pe parcursul negocierilor cu cele două firme actorii ingineriei au fost fie promovați în funcții de directori, în cazul în care lucrau deja la minister, fie angajați consilieri personali, dacă erau din exterior. Astăzi se pare că cel puțin 10 persoane vor fi inculpate în dosar, ceea ce arată că șmecheria asta era o prioritate pentru ministru și principalii săi colaboratori. Mutări de cadre, numiri și angajări au fost făcute pentru bunul mers al furăciunii.

Cu o zi înainte de a demisiona, Ridzi a chemat la raport pe unul dintre colaboratorii proaspăt interogați de DNA. S-a interesat dacă procurorii au întrebat de schimbul compromițător de mailuri între ei și cele două firme. În fața confirmarii, a chemat șeful IT-ului din minister și i-a cerut să șteargă mesajele. Erau de față soțul ei și încă trei trupeți, în aceeași oală. Dar, stupoare! Colaboratorul era “cablat”! Avea microfoane pe sub haine! În schimbul unui tratament preferențial a acceptat să coopereze cu anchetatorii. A înregistrat toată scena și a eliminat și ultima urmă de îndoială în privința vinovăției ministrului.

Buuun, dar cum a fost posibil?

Cum a fost posibil ca într-un furtișag de juătate de milion, ministrul să fie atât de prost încât să implice mai bine de 10 – 15 persoane, unele complet necunoscute? Cum a fost posibil să fie atât de prost încât să negocieze înfracțiuni pe mailuri? Cum a fost posibil să spună că nu știe nimic despre contracte și firme câtă vreme s-a dovedit clar că a știut totul de la început, ba mai mult, a făcut și o grămadă de numiri și angajări special pentru asta? Cum a fost posibil să ameninte cu denuțuri calomnioase pe toți cei care ar fi acuzat-o de lucruri despre care știa că sunt absolut adevărate? Cum a fost posibil să ceară, sfidător, constituirea unei comisii de anchetă dacă știa că e vinovată? Cum a fost posibil să aducă în comisie documente falsificate? Toate documentele în acest caz sunt contrafăcute! Cum a fost posibil să ceară distrugerea probelor unui străin – un om oarecare de la IT? Cum a fost posibil să adopte, pe tot parcursul acestui scandal, o atitudine de o impertinență cum rar mi-a fost dat să văd la un demnitar? De ce întreaga afacere pare, mai degrabă, un compendiu televizat despre cum să nu încerci să furi niciodată?

De ce?

Am înțeles abia acum. Pentru că poitrucii ăștia au impresia că atât timp cât sunt la putere, țara asta e a lor. Sunt ministerele lor, firmele lor, banii lor, parlamentarii lor, comisiile, polițiile, procuraturile și instanțele lor. Ei numesc și destituie, ei taie și spânzură, ei, ei, ei… Vrei ceva? Vorbești cu ei! Ei nu vor păți nimic, niciodată. Ei nu se arestează, anchetează și nici condamnă pe sine!

La un moment dat am avut o urmă de simpatie pentru femeia asta, pe care prea tăbărâse toată lumea, credeam eu. Am crezut, pentru o clipă, că ar putea fi victima unor colaboratori. Ce naivitate! Astăzi, dovada furtului premeditat îmi întărește convingerea potrivit căreia toti politicienii sunt bandiți. Iar nota de nerușinare sfidătoare în care s-a scăldat această afacere m-a determinat să nu mai creditez pe nimeni cu bună credință. Voi acorda, de acum înainte, tuturor politicienilor prezumția de vinovăție!

Vă amintiți ce replică ne-a livrat președintele Băsescu când jurnaliștii i-au amintit că fata lui cea mică, Elena, a fost împreună cu Monica Ridzi la mare, cu ocazia manifestărilor organizate de MTS? Nu! A fost cu mine!.. Doar seara a fost la un concert….

Un fel de – Nu, da! Sau, ce vedeți nu e adevărat!

Advertisements

Written by odojak

July 28, 2009 at 5:17 pm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: