COMPLEXUL OTOPENI

Traian Băsescu – "considerați că v-am consultat"!

Realitate și dreptate

with one comment

Spre deosebire de realitate, care este unică, irepetabilă și fizic-concretă, dreptatea este o convenție.

Am putea considera abominabil faptul că Apu l-a ucis pe N’jok-Nana, după care l-a mai și mâncat. Corect, doar am putea. Căci dacă citim în continuare că înfiorătorul eveniment a avut loc la finalul veacului al XVIII-lea și că protagoniștii, membri ai teribilului trib al Caribilor (din care a venit în Europa cuvântul canibal), au fost implicați înt-o luptă rituală pentru șefia grupului, am putea spune – eh, așa era la ei pe atunci! Am legitimat, deci, monstuozitatea de azi ca normalitate a timpului și obiceiurilor locului. În acest nou context putem cu ușurință accepta că la capătul unei adevărate băi de sânge, cel care a rămas în picioare (și cu burta plină) nu a fost, nici pe departe, condamnat ci, din contra, înscăunat ca șef de trib. Azi ar putrezi în pușcărie.

O realitate, deci, poate avea, corespondente, mai multe tipuri de dreptăți. Și câtă vreme pricepem condițiile ce despart atitudinile considerate a fi drepte fată de una și aceeași realitate, ne aflăm, deși nu pare, în limita normalului. Problemele intervin atunci când dreptatea nu corespunde realitații potrivit normelor în vigoare. Așa ceva pățim în România.

Ce realitate corespunde dreptății potrivit căreia Don Costel e nevinovat? În mod normal ar terbui să fie una în care acest om nu ar fi sechestrat persoane, nu le-at fi aplicat tratamente violente, nu le-ar fi fotografiat în ipostaze umilitoare, nu le-ar fi obligat batjocoritor să ceară iertare chiar torționarului. Și așa e? Nu! Există probe materiale publice care atestă că personajul Don Costel a făcut exact aceste lucruri.

Ce realitate corespunde dreptății potrivit căreia circa 95% dintre conducătorii auto care ucid oameni în accidente de circulație sunt condamnați la închisoare cu suspendare. Adica nu stau nici o zi la arest. O realitate în care acești oameni nu au făcut nimic rău? Asta e realitatea lor? Nu! Cele mai multe asemenera cazuri apar în urma nerespectării regulilor de circulație. Greșesc! Și pentru că ei au greșit alții ajung pe lumea cealaltă!

Ce realitate corespunde dreptății potrivit căreia judecătorii judecă și dau câștig de cauză judecătorilor care au dat statul în judecată pentru unele drepturi bănești? Una în care judecătorii nu se pot judeca unii pe alții și nici în conflicte cu terți? Una în care judecătorii, ca orice om (nu Dumnezeu) răspund pentru felul în care împart dreptatea. Nu!

În România judecătorii nu au nici o responsabilitate. Ei nu ne judecă. Ei hotărăsc ce realitate am trăit!

Advertisements

Written by odojak

July 24, 2009 at 4:29 pm

One Response

Subscribe to comments with RSS.

  1. După oxigen, și dreptatea trece pe lângă noi…

    The Chronicle

    July 27, 2009 at 7:56 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: